Minunea, mărturie a maturizării

Versiune tiparTrimite unui prieten

Maică,
Nu mă pot abţine să nu reacţionez la: "N-a fost nici un miracol. Cred că miracolele sunt pentru cei "pe moarte", (scris pe site!). Mi-e greu să cred aşa ceva, pentru că ea însăşi, L, este o minune!!!

Şi aş vrea să-i pot spune asta!

Şi io nu mă consider moartă nicidecum, anymore!

Şi în fiecare zi sunt lucruri care mă trag de mânecă şi-mi dovedesc câte minuni se întâmplă aproape în fie'ce secundă, dacă aleg să deschid ochii, să văd. În plus, tocmai pentru că mi se pare un lucru important am ales să nu mă culc în nici o singură zi fără să-mi notez "minunea mea de fiecare zi". Io cred asta, pentru c-o trăiesc!

Dacă m-ar întreba cineva, aş spune chiar, că minunile sunt şi pentru cei pe moarte, dar mai ales pentru cei Vii. Cum poţi să vezi dacă nu eşti viu?

S-a trezit morticica din mine citind mesajul ăsta?

Săru'mâna!

B

Pun cu drag reacţia ta pe site, deşi eu am trăit acel "n-a fost nici o minune" ca pe o mărturie a unei maturizări în care minunea devine ceea ce a fost să fie: firescul existenţei noastre!

Cu drag pentru amândouă şi L şi B şi cu recunoştinţă pentru minunea iubirii voastre,

M. Siluana

Donează pentru construcția Mănăstirii și a Centrului

Donează o singură dată

Donează lunar