Am descoperit, sau mai bine zis am redescoperit un medicament foarte puternic, cel mai puternic existent pe pământ, cred că mai puternic decât iertarea, cel puţin pentru mine momentan aşa este: Mântuitorul Răstignit şi Sângele Lui.

Mă uitam la crucifixul meu de lemn, destul de subţire, şi simţeam cât bine îmi face sângele care picură din Sfintele Mâini ale Mântuitorului. E un efect rapid, calmant şi nu ştiu cum să-l mai descriu. Sfânta Împărtăşanie nu ne ajunge, adică trebuie să ne împărtăşim mult mai des, de zeci de ori poate uneori într-o zi, dacă avem nevoie. Iar eu am nevoie, foarte mare!

Aşa cum ne spunea maica să ne uităm în icoana Mântuitorului şi să ne lăsam priviţi, fără să-I cerem ceva, tot astfel putem privi pe Mântuitorul Răstignit şi să ne lăsam curăţaţi, spălaţi, îngrijiţi de toate mizeriile şi păcatele noastre şi ale celorlalţi.

Cineva întreba care este medicamentul şi reţeta pentru problema lui. Eu îl sfătuiesc să se uite la Mântuitorul răstignit şi să soarbă din priviri Preasfântul Său Sânge. Nu cred că există om care să nu simtă ceva când priveşte sângele Mântuitorului.

Evreii, când erau muşcaţi de şerpi veninoşi se uitau la şarpele de pe stâlp, care era prefigurarea Mântuitorului, şi veninul era anihilat. Astăzi şarpele este simbolul farmaciilor si al farmaciştilor, dar pentru creştini, veninul cel mai puternic şi cel mai bun este al Şarpelui-Hristos. Aşa cum evreii se vindecau doar dacă se uitau la şarpele de pe stâlp, aşa simt şi eu că mi se vindecă patimile doar dacă mă uit la Mântuitorul de pe cruce şi mă hrănesc cu Sângele Lui.

Reţeta e simplă: se ia medicamentul până te vindeci, adică te uiţi la Sângele Mântuitorului şi te adăpi cu El până te saturi sau te simţi mai bine. Nu ne vom sătura niciodată, dar cel puţin ne vom simţi mai bine.

Eu cel puţin, îi simt efectul acum şi scriu asta sub efectul veninului dătător de viaţă, pe care l-am văzut pe crucea mea de lemn.

Să mai iau o doză... mă mai uit odată la Sângele Mântuitorului. Chiar dacă pe crucea mea e desenat cu negru, eu Îl simt roşu auriu, sclipitor, simt cum intră în mine şi mă linişteşte, îmi dă pace, bucurie. Toate simţurile şi patimile mele se liniştesc.

Cred că îmi voi face un ceas de mână cu Mântuitorul răstignit, ca să-l pot vedea repede şi uşor de câte ori am nevoie şi primesc vreo muşcătură de viperă sau de şarpe veninos. Iar aici acasă e plin de şerpi veninoşi, nu ai pe unde să calci, sunt peste tot.

Ideea aceasta mi-a venit când am auzit-o pe mama ţipând ca de obicei şi am simţit că mă înţeapă cu ceva otrăvitor şi nu mai puteam suporta durerea. Mi-am adus aminte de otrava anihilantă a oricărui venin: Sângele Mântuitorului. M-am uitat la Crucea mea de lemn cu Mântuitorul răstignit şi am simţit într-adevăr efectul imediat. Cred că îmi voi aduce aminte de toate lucrurile traumatizante din viaţa mea şi voi lua câte o doză din Sângele Mântuitorului pentru fiecare. Cred că mă voi vindeca mult mai repede aşa, decât făcând seminarul cu iertarea. Deşi amintirea evenimentelor traumatizante face parte din seminar.

Asta e reţeta mea şi medicamentul meu pe care l-am redescoperit astăzi şi pe care trebuie să-l împărtăşesc tuturor.

E foarte simplu şi rapid: te doare ceva, te uiţi la Mântuitorul răstignit şi la Sângele Lui, te hrăneşti cu el din priviri şi... durerea a trecut.

Eu sunt de părere că nici un om nu poate epuiza lista de experienţe traumatizante pe care le-a experimentat. Întreaga viaţă e traumatizantă şi niciodată nu vom putea să ne exprimăm sau să ne clasificăm toate durerile, pentru că păcatele sunt mai multe decât nisipul mării şi decât mulţimea stelelor, după cum spun Sfinţii Părinţi. Dar uitându-ne la Crucea Mântuitorului, vom lua tămăduire poate fără să ştim vreodată cum se numea boala noastră, sau patima care ne aducea atâta suferinţă şi pe care nu puteam s-o exprimăm sau nu ştiam.

Puteam să tac şi să continui să mă uit la Mântuitorul nostru Cel Răstignit şi să mă bucur de leacul pe care l-am redescoperit, dar am zis să nu fiu leneşă şi să ţin asta pentru mine, ci să o spun şi celorlalţi. Aşa că am făcut un efort să scriu aici.

Iertaţi-mă şi rugaţi-vă pentru mine şi îndreptaţi-mi greşelile din acest mesaj, cum credeţi de cuviinţă.

Nicoleta