Maică Siluana,
Mi s-a întâmplat ceva ce încă nu înţeleg şi am nevoie de ajutorul dumneavoastră pentru asta.
După ce doctorii mi-au spus că nu am nici o şansă să rămân însărcinată şi că trebuie să mă operez, să fac fertilizare în vitro eventual, am fost la un părinte care mi-a dat binecuvântarea să citesc Acatistul Sfinţilor Părinţi Ioachim şi Ana.
La mai puţin de 40 de zile de citit, mi s-a întâmplat să mă îmbolnăvesc foarte grav, febră 40, dureri musculare şi articulare de aproape că nu mă puteam mişca. Doctorii nu ştiau ce am. M-am internat în spital şi am aflat că sunt însărcinată în trei săptămâni, exact de cât timp eram bolnavă.
Am găsit în cele din urmă cauza - o boală autoimună foarte rară declanşată de sarcină. Bineînţeles că indicaţia medicală a fost de întrerupere a sarcinii, ţinând cont că trebuiau să-mi salveze mie viaţa. Eu eram atât de fericită că Dumnezeu mi-a ascultat rugămintea şi mi-a dat un copil încât nici nu vroiam să aud de aşa ceva. Din păcate, eram într-o stare psihică în care simţeam că înnebunesc, că nu mai rezist, că prefer să mor. Până la urmă, am făcut păcatul.
Acum fac tratament, e o boală gravă, există riscul ca şi la următoarea sarcină să se reactiveze boala.
Maică dragă, asta a fost o lecţie, ce să înţeleg din asta?
Dumnezeu mi-a dat un copil, ce ar fi trebuit să fac? Dintre viaţa mea şi viaţa lui, ce ar fi trebuit să aleg? Bine, că dacă muream eu, implicit murea şi el, şi totuşi, e păcat. Mă doare sufletul tare de tot, cred că aşa simt toate femeile care trec prin asta. Cum să depăşesc etapa asta în care trebuie să am grijă să mă fac sănătoasă şi, în acelaşi timp, sufăr foarte mult pentru acest avort?
Mulţumesc, Lia
Lia mea dragă
DA, a fost o lecţie şi o pedeapsă. Lecţia ai primit-o de la Dumnezeu, iar pedeapsa ţi-ai dat-o singură! Aşa facem noi, oamenii, ori de câte ori "nu ştim ce cerem" de la Domnul, iar când cerem totuşi şi Domnul ne ascultă în ciuda motivelor pe care le avea ca să nu ne împlinească dorinţa, noi refuzăm darul! Domnul cunoştea boala ta şi te ferea de durerea de a-ţi ucide pruncul ca să-ţi salvezi viaţa. Domnul ştia că nu ai destulă credinţă încât să nu crezi ce spun medicii, ci să te încrezi în El şi în puterea Lui de a-ţi da viaţă.
Pedeapsa ţi-ai dat-o singură când te-ai lipsit de darul pe care l-ai cerut din cauza unei stări psihice! L-ai chemat pe părintele care-ţi dăduse binecuvântarea? Te-ai spovedit şi te-ai împărtăşit înainte de a lua decizia? L-ai întrebat pe Domnul ce să faci? Dacă nu, aceste fapte şi atitudini au fost vele care ţi-au aplicat pedeapsa. Fără Domnul omul nu poate face faţă atacurilor vrăjmaşe care năvălesc prin psihismul nostru rănit şi otrăvit de patimi şi de păcate.
Acum, desigur, ai vrea să te justifici cu explicaţiile care, din punct de vedere medical şi omenesc, sunt valabile, dar iată că nu poţi. Iată că te mustră conştiinţa? Ce spune conştiinţa ta acum? Ascult-o şi împacă-te cu ea, om drag! Domnul te va ierta imediat ce te vei spovedi şi-I vei cere iertare, dar tu ai nevoie să te ierţi tu, să te împaci cu "pârâşul" tău care este conştiinţa ta şi să te vindeci de frică şi de modul în care Îl foloseşti pe Dumnezeu!
Dumnezeul nostru este Milă şi Iertare, adică Iubire! Mergi la El şi Lui să-ţi plângi durerea şi El te va mângâia şi vindeca aşa cum numai El ştie! Şi să nu uiţi, copila mea, că Dumnezeu nu este un tonomat de împlinit dorinţe şi nici un tribunal care distribuie pedepse! Încearcă să intri într-o relaţie de iubire reală cu El şi vei învăţa multe. Acum, pentru a te vindeca de traumatismul acestui avort, poţi face seminarul nostru cu iertarea sau poţi apela la consiliere pentru sindromul post-avort.
Şi, încă ceva: acum ai un copil. Întreabă-L pe Domnul cum îl poţi iubi acum!
Curaj!
Cu dragoste şi durere,
M. Siluana