Parcă exact când sunt trist şi nu înţeleg ce se întâmplă cu mine, atunci apare un răspuns de la dumneavoastră sau de la cititori. S-a întâmplat lucrul acesta de trei ori până acum. Parcă Domnul îmi dă un pic cu "linguriţa" şi mă luminează şi pe mine. De fiecare dată când văd un răspuns mă apucă bucuria, deşi, sincer, pentru scurtă durată, din păcate. Dar mă bucur mult în momentul ăla şi slăvesc pe Dumnezeu, deşi fac o grămadă de păcate în continuare.

Îi mulţumesc Domnului că m-a condus la site-ul acesta şi Îi mulţumesc Domnului că existaţi. Maică, vă rog mult să vă rugaţi mult pentru mine şi pentru M., şi să mă las de ţigări, că mult fumez, în special pentru asta.

Doamne ajută, şi nu prea ştiu ce să mai spun, că mă apucă emoţiile şi cuvintele nu prea au loc ca să mulţumesc. O mică minune care se întâmplă. Nu mai spun nimic, că aş continua să vă mulţumesc şi poate aţi începe să vă mândriţi. Scuze, nu am vrut să sune rău.

Maică, mai am o problemă: încercam la un moment dat să fac ce zicea părintele Papacioc, că dacă vezi vreo fată pe stradă în decolteu, sau să zicem într-o bluză mai mulată, să întorci capul în altă parte, dacă vrei să te mântuieşti. Am încercat la un moment dat să bag capul în pământ, sau să mă uit în altă parte. A mers, dar în ultimul timp îmi fug ochii numai aiurea. Şi am simţit o dată, când vorbeam cu o colegă şi cred că a simţit lucrul acesta, şi încercam din puteri să mă uit în ochii ei să nu se simtă aiurea, dar am cedat cred şi a simţit lucrul ăsta. Mi-a fost ruşine. Ce fac? Cum să binecuvântez, când eu mă uit în scopuri pătimaşe?

Nicu