Dragă măicuţă,
Sufăr când văd că atâta lume are atâtea probleme. Parcă nu mai poţi să rămâi indiferent, nu că aş fi eu genul de om care îi ajută pe alţii (că ajungi să îţi dai seama că uneori nici pe tine nu te poţi ajuta). Chiar dacă credem sau nu, avem o scăpare (oooo, şi ce scăpare). Avem pe DUMNEZEU, pe Maica Domnului şi pe tot alaiul de Sfinţi, Îngeri etc. Deci rugându-ne vom birui... Am citit în dimineaţa asta mesajul lui Gabriel (suferea de malahie). Când am citit acest mesaj mi-am adus aminte de Spovedanie când, cu ajutorul Maicii Domnului am mărturisit şi eu părintelui că sufăr de păcatul malahiei (şi sufăr din copilărie, neştiind ce făceam). Si am scăpat. Cum? A început părintele să îmi vorbească de acest mare păcat, şi ce a urmat apoi m-a marcat. Mi-a spus că atunci când tu săvârşeşti acest păcat, de fapt desfrânezi cu diavolul (sper ca m-am exprimat corect). Offff, şi de atâţia ani săvârşeam acest păcat... (MARE E DUMNEZEU). Am scăpat, de nouă luni de zile nu mai am nici o problemă. Însă sunt ispitită, ca noi toţi de altfel, atunci când văd sau aud ceva ce nu ar trebui. Dar cer ajutor: Doamne, Iisuse Hristoase, miluieşte-mă (şi nu numai odată, ci de câte ori trebuie, numai numai să scap de tot felul de gânduri necurate). De am dori cu toţii să cunoaştem bucuria adevărată... Mă iertaţi, măicuță şi vă rog, rugaţi-vă pentru mine păcătoasa.

Alina