Din durerile și bucuriile vindecării
11.03.2014
Recunosc că nu am mai fost la fel de motivată să lucrez cu
trupul. Credeam că sunt oarecum vindecată. După 2 bocete, câteva ore de durere,
puţină scârbă şi retrăierea unor senzaţii cu Domnul credeam că sunt vindecată.
Însă m-am înşelat, bineînţeles. Mi-am dat seama când am aprofundat ce ne-a spus
maica la grup. „Sunt un alcoolic în abstinenţă”. Şi eu sunt doar în perioada de
abstinenţă, nu m-am vindecat de plăcerile pătimaşe, ele încă sunt în mine gata
oricând să mă ducă la moarte.
Păcatul meu înaintea mea este pururea
Ce minunat Doamne! Ce dar frumos îmi dai Tu! Îmi dai să văd că mereu pot
săvârşi păcatul. Dacă aş fi mereu conştientă de asta, poate Te-aş chema mai
des, poate m-aş pocăi mai mult.
Slavă Ţie Doamne pentru asta! Îţi mulţumesc că îmi dai să văd că oricând
pot cădea. Nu sunt vindecată. Sunt doar în abstinenţă, exact cum a spus şi
S.
Tot desfrâul, masturbarea, pornografia, perversităţile sunt înscrise în
mine, în celulele mele, în amintirile mele. M-am blamat mult pentru asta, mi-a
fost ruşine, greaţă, am simţit şi durere. Şi încă nu au trecut toate astea,
încă mai sunt acolo. Acum însă îţi dau slavă pentru că Te pot chema pe Tine în
toate astea, ca să le vindeci Tu. Acum aleg să îmi văd slăbiciunile şi să nu mă
învinovăţesc ci să mă bucur că sunt pentru că astfel pot fi atentă la mine şi
mă pot păzi să nu cad din nou. Sunt slabă şi mereu aş putea cădea. Dar
amintirea memorată în corp împreună cu strigarea numelui Tău mă pot păzi de
păcat.
Cine ştie unde aş fi şi ce aş fi capabilă să fac dacă nu mi-aş fi amintit
de moartea spre care mă duce păcatul. Sunt slabă, Doamne!
Tu ai o dragoste nemărginită faţă de mine, Tu alegi să nu Te scârbeşti de
mine şi alegi să vii să sălăşluieşti în trupul meu murdar, păcătos şi
stricăcios. „Iată, s-a atins de buzele tale şi va şterge toate păcatele
tale, şi de fărădelegile tale te va curăţi"
Trupul e ca o uzină
Odată, când îmi binecuvântam trupul mă uitam cum stă el învelit în piele.
Aparent trupul e simplu. Dacă ar trebuie să îl desenez ar fi uşor să îi schiţez
conturul, însă sub piele se ascund multe. E învelit în piele, iar pielea tace,
ascultă şi înmagazinează senzaţii apoi le transmite mai departe către tot
corpul.
Frig, teamă, căldură, emoţii. Pielea e ca un cort, iar în cort se ascunde o
fabrică. Nu e deloc simplu trupul meu. Eu îl văd tăcut însă el e ca o uzină
unde se lucrează 24 h din 24 h, 7 zile din 7, în 3 ture, fără zile libere, fără
concedii, fără pauze de prânz sau libere pentru sărbători legale. E o uzină
care lucrează continuu: digeră hrană, prelucrează substanţe, informaţii,
descompune, asamblează, pompează sânge, respiră constant, foarte multe procese
complexe pe care nu le pot înţelege sau imagina.
Toate astea vin de undeva, este o forţă şi o inteligenţă care le dirijează.
Ele sunt în armonie, dar eu le distrug acel echilibru prin nerespectarea unui
ciclu firesc, prin stilul meu de viaţă haotic, prin neatenţia mea.
Aşa că trupul meu e ca o uzină unde se lucrează din greu. Uneori există o
lipsă de fonduri, resursele se împuţinează, mai apar greve spontante, sau greve
prelungite care perturbă producţia, însă Domnul conduce în continuare acea uzină
care până acum nu s-a oprit.
Viaţa mea e în mâinile Domnului. Trupul meu de la sine nu se poate conduce,
eu nu am acea inteligenţă şi toate doar de la Domnul pot fi.
15.03.2014
Canonul de pocăinţă pentru
trup
Doamne Dumnezeul meu, Tu mi-ai dat trupul acesta în dar, Tu mi l-ai ales
pentru a putea veni cu el în lume. Tu ai ales ca eu să arăt AŞA şi nu ALTFEL.
Doar Tu îmi dai viaţă, Tu îmi întreţii firul care mă face să trăiesc.
Miluieşte-mă Dumnezeule, miluieşte-mă!
Nevrednic eşti suflete al meu să sălăşluieşti în trupul ce Domnul ţi l-a
dat. Suflare de viaţă a suflat şi însăşi chipul Său l-a dat acestui trup. Eşti
tu vrednic să-l porţi, suflete al meu păcătos?
Miluieşte-mă Dumnezeule, miluieşte-mă!
Suflete, vezi că nu cinsteşti chipul Domnului pe care L-a pus în tine,
mulţumire nu aduci pentru toate darurile iar prin obraznica ta cârtire cauţi să
schimbi şi să pângăreşti trupul dat ţie de Domnul.
Miluieşte-mă Dumnezeule, miluieşte-mă!
Pocăieşte-te suflete al meu şi vezi că nu toate pe care le ai ţi se cuvin,
că nimic nu este al tău, că nu eşti demn să spui că ai chipul lui Dumnezeu în
tine. Suflete trufaş şi mândru, tu care crezi că trupul asta e al tău, ce ai
face dacă ai ajunge orb, surd, cu scurgere de sânge necontenită, paralitic sau
lepros? Ai avea tu credinţă de a-i cere vindecare Mântuitorului? Ai avea tu
răbdarea lui Iov spre a-i aduce slavă şi a-i cere Domnului îndurare? O suflete,
trezeşte-te, vezi că „Fără de mine nu puteţi face nimic.”
Miluieşte-mă Dumnezeule, miluieşte-mă!
Ieşi din somnul morţii şi adu Domnului slavă pentru toate darurile puse în
corpul tău: văz, auz, miros, pipăit, mers, pentru că poţi să respiri şi poţi să te
mişti. Pocăieşte-te şi nu adu vorbe de hulă împotriva templului Duhului Sfânt.
Pocăieşte-te cât ai vreme, ca să nu vină necazurile peste tine, să-ţi slăbească
trupul şi atunci să-ţi vezi neputinţa. O suflete, nu ai făcut nici o faptă prin
care să meriţi văzul, auzul, pipăitul, gustul ş toate darurile date de Domnul.
Pentru asta caută să le cinsteşti, să aduci mulţumire şi să-L slăveşti pe
Domnul.
Miluieşte-mă Dumnezeule, miluieşte-mă!
Eşti precum fariseul care se mândrea că nu este precum păcătosul, caută
însă suflete să-ţi vezi neputinţele şi nu te lăsa amăgit de gânduri viclene.
Suflete al meu, trupul nu ţi se cuvine, nu îţi este dat spre desfătări, spre
împlinirea poftelor şi a patimilor sau spre săvârşirea păcatului. Caută să
vezi toate acestea înainte de a fi prea târziu şi pocăieşte-te.
Miluieşte-mă Dumnezeule, miluieşte-mă!
Cu mândrie nebună te făleşti cu trupul, împodobindu-l şi îmbrăcându-l cu
nevrednicie. Te-ai îndepărtat, o suflete, de la simplitate, de la curăţia şi
frumuseţea începătoare dată trupului tău, pângăind chipul lui Dumnezeu din tine.
Te mândreşti, umflându-te ca un butoi ce nu a stat destul la umflat apoi vezi,
o suflete, cum făţărnicia ți se vede pe chip şi cum printre crăpăturile
butoiului ți se scurge mândria, îngâmfarea, slava deşartă, invidia şi toate
păcatele.
Miluieşte-mă Dumnezeule, miluieşte-mă!
Cu trupul tău ai săvârşit păcate de moarte însă Domnul, din mila şi
dragostea Lui ţi-a lăsat trupul întreg și nevătămat. O suflete, gândeşte-te
numai la desfrânările pe care le-ai făcut. Cum ar trebui să arate acum trupul
tău? Toate murdăriile te-au schimonosit şi te-au urâţit, suflete al meu, însă
Domnul a ales să nu ţi le afişeze făţiş pe trup. Ca să le vezi, să le ştii, să
le simţi doar tu şi Domnul. Pentru că altfel, dacă trupul îţi era precum
sufletul, ar fi fost prea schimonist ca să poţi ieşi cu el în lume.
Miluieşte-mă Dumnezeule, miluieşte-mă!
Din dragostea lui mare, Domnul a păstrat trupul tăuîntreg, El nu e rău şi
pedepsitor, El nu a ales să se răzbune
deşi tu L-ai pironit pe cruce, L-ai bătut cu pietre şi L-ai scuipat alegând să
săvârşeşti păcatul cu trupul tău şi să nu fii cu El. El este bun şi blând şi a
ales să nu te arate lumii, ci să fie o taină a ta, a ta şi a Lui.
Miluieşte-mă Dumnezeule, miluieşte-mă!
Vezi toate astea suflete al meu şi adu slavă lui Dumnezeu pentru dragostea,
buntatea şi mila Lui.
Aceeași R.
