Dragă maică,
Vă rog, spuneţi-mi dacă am greşit, dacă am păcătuit în următoarea împrejurare: la o petrecere a mătuşii mele, la aniversare, a venit un domn de 70 de ani, un intelectual, plăcut de altfel la prima vedere. În discuţii mi-am dat seama că practica şi yoga, însă nu m-am amestecat, nu-mi ceruse nimeni părerea, treaba lui. Mai apoi, într-un context despre evrei a spus că şi el este evreu... prin adopţie, că se convertise la evrei. Şi de aici a început totul. Eu n-am spus nimic, deşi nu eram de acord ca un fost creştin să se lepede şi să treacă la religia evreilor. Să fie sănătos, e treaba lui; însă când a început să spună că Dumnezeu este numai al evreilor, că "creştinii ăştia au nişte resturi, se închină aiurea la 3 dumnezei" atunci nu m-am mai putut abţine, m-am simţit datoare să intervin: "Dumnezeu este al tuturor, iar creştinii se închină la un Singur Dumnezeu, dar în trei Ipostasuri; e greşit ce afirmaţi!". Domnul sare ca ars : "lasă-mă, doamnă, cu prostiile astea! Creştinii se închină unui bărbat, Iisus". Sar şi eu "Iisus Hristos, Dumnezeu adevărat, care s-a coborât la noi să ne mântuiască!". Nu mai apuc să continui, că domnul ţipă: "Iisus e născut din femeie, deci logic şi din bărbat". Iar eu: "Hristos e născut din Fecioară şi nu are tată pe pământ, ci Tată Ceresc". Normal, domnul acela gesticulează şi-mi spune "termină, doamnă, cu prostiile!". În tot acest timp, ceilalţi musafiri, toţi creştin-ortodocși îl ascultau şi nu luau nici o atitudine, ba dimpotrivă, s-au simţit jenaţi, iar cei din familia mea îmi făceau semne să tac din gură. După petrecere mi-au reproşat că m-am dat în spectacol şi că am fost agresivă, că m-am făcut de râs în faţa musafirilor. Recunosc, am fost agresivă la fel cum acel domn de 70 de ani a fost agresiv faţă de o femeie de 40 (adică eu); dacă el susţinea nişte aberaţii, m-am simţit datoare să-mi apar credinţa. Am tăcut până atunci, era treaba lui ce făcea cu sufletul său, dar când mi-a atacat crezul meu, viaţa mea în Hristos, m-am înfuriat, recunosc, nu am avut puterea să-i răspund cu dragoste...

Maică, am greşit? Am păcătuit? Mi-am făcut de râs familia, care mi-a spus că ar fi trebuit să tac, în timp ce toţi ascultau inepțiile individului, fără a-l contraargumenta? Aşa e un creştin autentic? Asistă la împroşcarea sfintei credinţe printr-un amalgam de yoga şi iudaism? Recunosc, nu l-am convins cu nimic, nici nu ai cum să convingi un om care la 70 de ani, deşi intelectual, nu şi-a găsit identitatea spirituală. Mă rog, asta e, asta am simţit să fac, mai vinovată eram dacă tăceam. "Cine se va ruşina cu Mine, şi Eu mă voi ruşina de el la Judecată..."

Spuneţi-mi dacă şi unde am greşit, pentru liniştea mea sufletească. Să ştiu ce să fac în alte asemenea împrejurări, că sunt destule în care creştinul este privit ca nebun. Eu nu mă iau după ce-mi reproşează familia şi musafirii de la masă; eu primesc părerea dumneavoastră, maică Siluana. Am greşit şi unde anume? Vă rog să-mi spuneţi!

X