Vă mulţumesc din suflet că mi-aţi răspuns. De aceea doresc să vă mărturisesc un lucru. Deja au trecut două săptămâni de când v-am scris primul mesaj. Credeţi-mă, simt că trăiesc clipa. O savurez din ce în ce mai mult, chiar am realizat că viaţa de acum încolo mă va mai pune la încercare şi că nu trebuie să iau totul ca ceva tragic. Cu alte cuvinte mi-aţi fost ca un tonifiant şi m-aţi făcut să văd dincolo de ce arată lumea. Mi-aţi fost de un mare ajutor. Acum persoana acelui băiat nu mă mai interesează, şi acum mă gândesc cum de am putut reacţiona aşa. Vă mulţumesc şi chiar săptămâna viitoare mă voi duce să mă spovedesc. Sper să mă mai ajutaţi şi în alte impasuri.
Georgiana
Fetiţa mea iubită
Îmi dau seama, după mesajul tău, că mulţi dintre voi, cei care îmi scrieţi pentru că suferiţi din cauza lipsei de dragoste sau a necazurilor "din dragoste", suferiţi pentru că nimeni nu v-a învăţat ce este dragostea! Sunteţi, cum îmi spunea un drag prieten de vârsta voastră, educaţi, formaţi, de această deşănţată mentalitate libertină de după '89! Îi mulţumesc lui Dumnezeu că m-a scos în calea ta, în calea voastră. Şi Îl rog să vă ajute să vedeţi că El e Dumnezeu, că vă iubeşte, că vă dă putere să ieşiţi din acest iad mincinos, şi că va fi cu noi până la sfârşit, şi că numai de DA-ul vostru depinde ieşirea din iad!
Cu dragoste şi recunoştinţă,
M. Siluana