Sărut mâna, Maică scumpă!
Abia astăzi, când am hotărât că trebuie să fac puţină "curăţenie" prin căsuţa de mesaje, am găsit ceea ce demult aşteptam. Întâmplător, deoarece răspunsul de la dumneavoastră era sosit în secţiunea spamuri. De aceea, deşi e datat 27 noiembrie, eu îl citesc abia astăzi, 18 decembrie. În tot acest răstimp, am intrat cu înfrigurare pe site în fiecare zi, în speranţa găsirii unui răspuns din partea dumneavoastră. Ştiam că aţi fost plecată şi că, poate, după întoarcere v-a fost greu să citiţi atâtea şi atâtea mesaje, unul mai urgent decât altul... Dar văzând că nu-mi mai răspundeţi, m-am gândit apoi că ceea ce am scris v-a supărat... În orice caz, toată temerea aceasta a fost astăzi spulberată, citindu-vă răspunsul. Sunt bucuroasă şi recunoscătoare!

Da, doresc cu ardoare să fac acest seminar. Îmi vine acum în minte un cuvânt de-al dumneavoastră, citit undeva: orice om poartă în suflet o rană. A venit timpul să-mi caut rana, Maică! Iar când o voi găsi, cu ajutorul şi mângâierea Celui de Sus, să încerc a mi-o vindeca. Ştiu că va fi greu şi dureros, dar am credinţa că nu voi fi singură.

Şi vă mulţumesc din nou...

Cu dragoste,

D.