Mirosea a crini printre copaci
și nările noastre s-au dilatat mari
De prea mult dor de tine.
Te căutam în aerul plin de soare.
Știam că ești acolo.
Toată lumea știa.
Și era bine așa
Deși era și dureros.
Eram toți bucuroși pentru tine
Și triști pentru noi.
Ce o să facă lumea asta oarbă
Fără ochii tăi?
Ce o să facă cu toate câte ai văzut?
O să scriem iar povești despre o vedere pe care nu o vedem?
Măicuță a Maicii Domnului,
Cu blândețea ta severă
Desfundă inimile noastre
Și adu-ne de sus vedere adevărată
Și bucurie sfântă!