Măicuţă,
Mă străduiesc să nu pun la suflet nedreptăţile. Uneori nu reuşesc şi atunci încerc să mă gândesc la nedreptăţile suferite de Mântuitorul nostru. Nu am smerenie, nu am dragoste pentru aproapele, dar mi-aş dori să le am, să pot aduce şi eu puţină mângâiere sufletelor chinuite de boală (sunt asistentă medicală într-un centru de dializă).
Fii bună, maică, şi roagă-te şi pentru mine! Şi dacă ai putea să-mi dai măcar un sfat... ce va spune Duhul Sfânt, vă rog din tot sufletul...
Alina Delia
Alina mea dragă
Îţi propun o "afacere" grozavă! Să aduci mângâiere celor pe care îi slujeşti cu mila Domnului, fără să ceri darurile despre care vorbeşti! Părintele meu mi-a spus odată un cuvânt: "Dai ce ai, primeşti ce nu ai, dai ce eşti, primeşti ce nu eşti!".
Fă şi tu aşa şi vei căpăta ce nici nu bănuieşti. Concret: binecuvântează-i pe toţi cei care sunt acolo şi roagă-te scurt pentru ei, când le faci serviciul respectiv! Adevărat că eşti trimisă acolo ca să mângâi, dar nu uita, mângâierea vine de la Mângâietorul.
Cheamă pe Duhul Sfânt cât mai des în gândul tău, uitând de tine, cu gândul la ei! Curaj! Îndrăzneşte!
Dumnezeu să te binecuvânteze cu puterea binecuvântării!
Cu drag,
M. Siluana