Cum pot să scap de frica de a fi părăsită?
Toate relaţiile mele de prietenie s-au terminat prin faptul că nu am mai fost căutată... Ultima dată am avut o relaţie cu un băiat credincios (şi eu sunt credincioasă). Mergeam duminica la biserică împreună, fixasem nunta, am tocmit lăutarii. Trebuia să merg cu el la o reuniune de familie şi nu m-a mai sunat. Am aşteptat o zi întreagă şi în final am sunat eu l-am întrebat unde e, că eram îngrijorată şi el mi-a răspuns sec: "LA RESTAURANT..." Apoi am întrebat, cu sufletul plin de durere: "Şi pe mine de ce nu m-ai luat?" Şi el a zis: "Fiindcă nu mai vrusei!". Am încremenit, nu mai ştiam ce să cred... A făcut Facultatea de Teologie acest băiat. Îmi pusesem nădejdea în el... Apoi a doua zi era duminică. Nu a mai venit să mă ia la biserică cum venea... Am făcut greșeala şi m-am dus la biserica unde mergeam împreună. L-am salutat şi m-am aşezat lângă el... dar el, după maximum cinci minute, a plecat de lângă mine...
Măicuţă, vreau să spun că l-am iertat de atunci şi mă rog pentru el, şi mă rog şi pentru mine.
Am spovedit acest lucru, am duhovnic de patru ani.
Mă ridic prin rugăciune, am speranţa că o să-mi ajute Dumnezeu să-mi găsesc ursitul, dar am şi momente de cădere când devin rea, nervoasă, mă întristez, deznădăjduiesc...
Ce să fac, măicuţă, să mă vindec şi să scap de aceasta durere ce-mi sfâşie sufletul uneori?
Au trecut, din 27 noiembrie, o lună şi ceva. Şi în ajun de revelion l-am apelat pe internet să-l întreb dacă merge cumva la biserică la slujba de la miezul nopţii. Şi i-am zis şi o urare, dar el nimic, parcă nu exist...
Înţeleg că dragoste cu sila nu se poate şi că a fost voia Domnului, dar cum să fac să lupt cu acest demon al disperării şi tristeţii şi deznădejdii?
Părea băiatul pe care îl aşteptam şi... am suferit din nou...
Un amănunt: l-am cunoscut pe internet. Duminică seara, după ce plecase de lângă mine din biserică, era din nou pe internet, afişa că este liber şi caută fete pentru căsătorie... deşi stabilise cu mine o dată fixă pentru căsătorie...
A fost o ispită, maică?
Daniela
Da, copila mea, sau perversiune!
Cine ştie adâncul sufletului omenesc? Nici măcar el nu cred că ştie de ce a făcut aşa! sau, dacă ştie, în nici un caz nu-ţi va spune ţie, pentru că e laş. Dacă ar fi bărbat curajos ţi-ar spune motivul pentru care a renunţat şi asta te-ar ajuta!
Da, iartă-l şi roagă-te pentru el şi Domnul te va mângâia!
Iar ca să scapi de schema asta a abandonului, care te face mereu să suferi, te rog să facem împreună seminarul cu iertarea de pe site-ul nostru. Te rog! Vei avea multe de învăţat şi se va schimba totul, dacă vei fi harnică şi onestă.
Te îmbrăţişez cu drag şi încredere,
M. Siluana
P.S.:
O, de aţi înţelege odată cât de periculoase sunt legăturile de "dragoste" iniţiate pe internet! Acolo ne putem proiecta toate dorurile şi tot dorul de iubire şi putem lua orice drept adevăr şi iubire!
Cum îţi dai seama dacă cineva de pe internet te minte? După faptul că te simţi "minunată" când vorbeşti cu el, şi că pe el îl vezi "cel mai minunat om de pe lume"!
Tu, oricine ai fi, ştii că nu eşti minunată şi ştii că nu i-ai spus cele urâte, meschine şi rele ale tale! Şi din asta, ştii că nici el nu ţi le arată pe ale lui! Şi ştii că în clipa când veţi fi împreună vei vedea şi va vedea şi "cele ascunse"! Atunci, de ce te minţi? Şi pe cine? Dacă şi după ani de prietenie şi dragoste înainte de căsătorie, sunt surprize după căsătorie, adică atunci când trăim în intimitate, dar după aceste "comunicări profunde" de pe internet?
De ce apar surprize? Pentru că am minţit, sau m-a minţit? Nu! Ci pentru că nu suportăm să fim văzuţi aşa cum nu ne place şi atunci proiectăm tot răul din noi pe celălalt! E greu, dar asta e legea păcatului. Numai Harul lui Dumnezeu ne ajută să trecem de aceste vămi ale aruncării răutăţii asupra celui din faţa noastră!
Să mă ierţi, copila mea, nu era numai pentru tine acest cuvânt!
Cu dragoste şi durere,
M. Siluana