Nu deznădăjduiesc, dar sunt trist

Versiune tiparTrimite unui prieten

Sărut mâna, măicuţă!
Mă macină un gând: din cauza păcatului malahiei, de care nu reuşesc să scap de peste 30 de ani, să nu pot să trec de anumite necazuri (financiare) grele? Sunt aproape convins că din această cauză bat pasul pe loc... şi totuşi... cad din nou, şi iarăşi cad, şi din nou, din nou... Acum mă scald în "nu e chiar aşa păcat mare" şi "e păcat foarte mare", încât pur şi simplu cred că am să fiu abandonat pentru nehotărârea de a lua o decizie fermă. Nu deznădăjduiesc, dar sunt trist (interesant că nu înainte de a săvârşi păcatul) pentru slăbiciunea mea şi pentru că nu am hotărârea de a pune capăt acestei cumplite amăgiri, care mă ţine în loc.

Vă cer un cuvânt de folos şi de îmbărbătare, atât cuvioşiei voastre cât şi celorlalţi fraţi creştini.

Multă sănătate. Doamne ajută! (ce drag mi-e când aud asta)

Mihăiţă

Când acest păcat devine dependenţă, e mai mult decât un păcat foarte mare. E o robie spirituală, este a căuta ajutor şi mângâiere în altă parte decât în şi la Dumnezeu. Această dependenţă, ca şi altele, a venit din faptul că ai fugit de o durere în mângâierile (ucigătoare, dar mângâieri) acestei patimi! Nu nevoia ta de mângâiere e păcatul, ci căutarea satisfacerii ei, în altă parte şi pe altă cale decât cea dată nouă de Dumnezeu.

Ca să poţi birui, pe lângă rugăciunile tale şi ale noastre, ai nevoie de cunoaşterea trădărilor tale, cu voie sau fără voie, cu ştiinţă sau fără de ştiinţă la început, şi de iertarea celor care te-au împins sau te-au ademenit la păcat ca formă de compensare a durerilor inerente devenirii omului în această lume. Să descoperi situaţiile "de nesuportat" din care ai ieşit făcând asta! Să vezi, să accepţi, să ierţi şi să înveţi să fii cu Dumnezeu, nu doar să beneficiezi de ajutorul Lui. Dumnezeu nu ne salvează din rău luându-ne de moţ şi mutându-ne în bine! Ci ne cheamă la împreună vieţuire cu El. Şi, înainte de a intra în Împărăţie cu El prin iertarea păcatelor noastre, avem nevoie să iertăm noi, mai întâi, celor care ne-au greşit nouă! Asta, ca să-I facem loc! Iată Calea vindecării şi a libertăţii! Şi poţi pune primul pas pe această Cale făcând împreună cu mine Seminarul nostru cu iertarea. Vei fi liber şi totul se va schimba în viaţa ta!

Te aştept cu drag şi încredere,

M. Siluana

Donează pentru construcția Mănăstirii și a Centrului

Donează o singură dată

Donează lunar