Sărut mâna, Maică!
Mi-am cumpărat astăzi icoana Mântuitorului din Sinai, aşa cum m-aţi povăţuit. M-am bucurat că am găsit-o la Catedrală, chiar m-a întrebat măicuţa care era acolo dacă ştiu ce este cu icoana. Spuneţi-mi cum să mă las iubit de Domnul. În legătură cu seminarul, nu am încă curaj. De fapt, îmi vin atât de multe lucruri în cap că nu ştiu ce să scriu. Dar mi-am dat seama de o treabă: când eu tac alţii îmi spun păcatele mele, cum sunt. Şi sunt nesimţit. Şi ştiu asta. Nu mai pot vorbi, maică, deloc, m-am închis în mine total, şi picioarele mele merg pe unde nu trebuie. Şi sunt de o lene cruntă. Am lăsat într-adevăr rugăciunea, dar am reluat-o din nou. Sunt în deznădejde de mult timp, şi totuşi nu am curaj. Ceva din mine ţipă că trebuie să fac ceva, dar sunt debusolat, pentru că nu ştiu ce. Nici măcar nu ştiu să povestesc, sunt multe lucruri. Singurul lucru pe care-l vreau este să fiu bucuros că m-am săturat de atâta tristeţe. O să o iau din nou de la capăt cu rugăciunea. O să-mi arate Domnul odată şi bucuria. Am încredere în asta. Şi vă rog să vă rugaţi pentru mine.

Nicu