Maică dragă,
Credeţi că lipsa bucuriei autentice, despre care vorbiţi şi mărturisiţi dumneavoastră, poate fi cauzată doar de o greşită percepere şi înţelegere a lui Dumnezeu?
Viaţa mea, cel puţin aşa pare sau aşa o percep eu, are dimensiuni normale, un soț minunat, o relaţie de familie bazată pe dragoste, înţelegere, credinţă. Sunt într-o ţară străină şi poate asta mă face să mă simt singură şi chiar să mă izolez de oamenii de aici care nu mă înţeleg sau cu care nu prea am multe în comun. Adaptarea la o noua societate se pare a fi o mănuşă prea mare pentru mâinile mele. Dar eu tot zic că toate acestea nu sunt motive suficiente pentru a-mi explica lipsa bucuriei pentru un creştin, aşa cum vreau eu să fiu. Cred deci, că problema poate fi mai profundă. Sper să percepeţi ce vreau să spun. Oricum am găsit multe răspunsuri la întrebări de-ale mele în ceea ce aţi scris altora şi vă binecuvântez munca.
Vă mulţumesc,
Teodora
Nu, Teodora mea dragă
Nu dintr-o greşită percepere şi înţelegere a lui Dumnezeu, ci dintr-o greşită perceperea şi înţelegere a ta! Nu percepi şi nu înţelegi cine eşti! Noi nu ştim cine suntem. Nu vrem să ştim cine suntem! Nu ştim cine spune Domnul că suntem! Nu credem că suntem cine spune El că suntem!
Citeşte, te rog, în Sfintele Evanghelii, ce spune Domnul despre cine eşti tu! Citeşte tot ce le spune celor cărora Se adresează ca şi când ţi-ar vorbi ţie. De fapt ţie îţi vorbeşte!
Fă-ţi un timp zilnic în care să asculţi asta din gura Lui! Cât de mic. Şi să-mi împărtăşeşti şi mie Bucuria în care vei învăţa să intri în felul acesta! Iar de vei trăi şi multă durere şi ruşine, primeşte-le ca pe nişte uşi prin care vei intra şi mai adânc în nesfârşita Lui Bucurie de a te iubi!
Atunci, vei începe să înţelegi uimitoarea taină a slugii celei netrebnice (Luca 17, 10)! Cu dragoste şi încredere,
M. Siluana