Despre patima fumatului

Versiune tiparTrimite unui prieten

Când am început eu să fumez eram în liceu şi mi-a fost foarte greu să mă învăţ să fumez. Deşi mă ţinem de pereţi, că ameţeam, totuşi nu m-am lăsat până nu am deprins acest "frumos obicei" (era foarte "demodat" să nu fii fumătoare, era mai "şic" să fumezi). Totuşi, cu "exerciţiu" în câţiva ani am reuşit să deprind bine acest obicei, până am ajuns cam la două pachete pe zi. Azi pricep ce înseamnă patima, nu că aş fie eu aşa deşteptă, dar am mai citit şi mai citesc scrierile minunaţilor călugări şi sfinţi din Biserica Ortodoxă, care m-au luminat şi am înţeles următoarele: că păcatul este un lucru făcut ocazional, dar dacă acest lucru devine obicei nu se mai poate numi păcat, ci el se transformă în patimă. Adică nu mai putem să fim liberi datorită acestui obicei. Am înţeles că de aceste patimi nu putem scăpa decât cu post şi rugăciune.
Eu până am reuşit să mă las de fumat a durat cam mult poate 2-3 ani, nu mai ţin minte exact, dar nu m-am gândit să apelez la nicorex sau la alte "minuni", ci am procedat în felul următor: mi-am dorit din tot sufletul să mă las de fumat (fără să-I cer lui Dumnezeu să mă ajute). Pe atunci nu ştiam că aş putea să fac asta (Îl căutam pe Dumnezeu în felul în care pricepeam eu), apoi am început să ţin Posturile de peste an, mai ales Postul Naşterii Domnului şi Postul Paştelui. Deşi eram o fumătoare înrăită, în post nu fumam, posteam cum puteam, dar de fumat nu fumam. În schimb, cum venea ora 12 noaptea după încheierea postului, începeam să fumez din nou. Şi aşa am tot făcut până într-o zi, când de fapt am înţeles că dacă am prins puţin curaj cu postul, ce ar fi să nu mai încep, adică să evit să mai fumez. Pentru că de fapt eu îmi pregăteam din timp ţigările bune ca pe un fel de răsplată a efortului de a ţine post fără ţigară.

Nu ştiu dacă mă crede cel care a scris pe site, dar eu aşa am scăpat de fumat. De fapt acum ştiu sigur că nu eu am reuşit asta, ştiu şi sunt sigură că a fost ajutorul Domnului, că numai El ne poate scote din patimi, dar dacă avem şi noi dorinţa fierbinte de a ne debarasa de acest obicei care nu ne face bine deloc. Totul este să nu te dai bătut de la primul eşec. De mine râdeau toate colegele când mă apucam din nou, şi soţul, şi toţi. Dar eu am scăpat de patimă cu posturi şi rugăciune pe când ei au rămas fumători şi azi.

Am înţeles însă un lucru: că sunt vulnerabilă la fumat şi că nu am voie să mă ating de ţigări şi nici nu îmi doresc asta.

Dacă lecţia mea ajută pe cineva, să o folosească şi m-aş bucura dacă experienţa mea de viaţă va folosit celui care a întrebat.

Vă îmbrăţişez cu drag pe dumneavoastră, măicuţă, şi pe toţi care suntem în această familie.

Maria

Sper să fie de ajutor cuiva mărturia ta din inimă!

Cu drag şi recunoştinţă,

M. Siluana