Maică dragă, îs şi eu la început de drum, când încep să cunosc ce rol are un Părinte duhovnic în viaţa mea şi cât de bine e cu Dumnezeu dacă mă străduiesc să fac voia Lui. Problema, momentan, e că prietenul meu nu se poate obişnui cu starea mea de acum, cu schimbarea mea... duhovnicul mă ajută mult. Azi a fost şi prietenul meu de acord să vină cu mine să stăm de vorbă cu duhovnicul meu. Ce să fac, cum să împac pe toată lumea? Nu vreau să mă despart de el, pentru că ne-am făcut prea multe gânduri şi vise împreună...
Rugaţi-vă, măicuţă, şi pentru mine să mă ajute Domnul şi să ne schimbe în bine pe amândoi.
Doamne ajută!
Oana
Fetiţa mea iubită
Să nu te desparţi de prietenul tău pentru că îl iubeşti şi pentru că simţi şi crezi că vei creşte cu el pe Cale şi că vă veţi mântui împreună. Dar dacă nu vrei să-l pierzi din cauza celor "adunate" deja împreună, e de rău! Dacă vrei să-l păstrezi pentru visele făcute împreună şi, deja, la cea mai mică încercare e gata să o rupă la fugă, e mai bine să-L laşi pe Domnul să te lumineze ce să faci şi nu dorinţele tale. În nici un caz, nu frica de a fi singură!
Pune pe Domnul în viaţa ta şi roagă-te mereu şi mereu pentru prietenul tău. Şi, cu răbdare şi înţelegere veţi birui!
Biruinţa înseamnă iubire în Hristos şi în Biserică! Restul e biruinţă temporară care aduce în timp dezamăgire şi durere!
Curaj!
Cu drag şi încredere,
M. Siluana