Maică dragă, am o nelămurire: se spune că dacă drumul pe care mergi curge lin, firesc, înseamnă că acesta este calea. Dacă îţi vin tot felul de obstacole în cale, să faci un pas înapoi şi să te întrebi dacă chiar ai luat-o pe drumul bun. Este adevărat? Cum ştii dacă Dumnezeu te pune la încercare şi îţi spune să stăruieşti, sau îţi arată prin obstacole că nu mergi pe drumul cel bun?
Magdalena
Draga mea Magdalena
Dumnezeu nu ne pune la încercare prin evenimente "scornite" de El! Evenimentele pe care le trăim sunt determinate de voinţa şi faptele noastre şi ale celor din jurul nostru, sau lumea noastră! Dar, dacă noi suntem cu Dumnezeu, aceste evenimente se modifică pur şi simplu prin lucrarea harului! Nu le modifică Dumnezeu pentru noi, ci noi, fiind altfel, fiind în har, ieşim de sub incidenţa legii cauzalităţii. Altfel Domnul nu intervine pentru că El nu intervine ca o cauză exterioară. De asemenea, dacă ne rugăm pentru cineva, sau se roagă cineva pentru noi, evenimentele sunt altfel, sau sunt trăite altfel şi, ca urmare, au alte efecte!
Noi privim mecanic intervenţia şi ajutorul lui Dumnezeu şi ne supărăm când nu face nimic! Dar nu vedem că ne dă tot harul şi puterea ca să facem noi cu harul Lui! Aşadar, eşti pe drumul bun atunci când eşti cu Dumnezeu în gând, în dorinţă, în rugăciune, în acord cu voia Lui pe care o simţi că e pentru tine, pentru binele tău real şi sfânt.
Când suntem cu Dumnezeu şi primim să se facă voia Lui, noi facem poruncile! Indiferent dacă ni se împlinesc sau nu dorinţele, noi facem ce ne învaţă El: iertăm, binecuvântăm, ne rugăm, respectăm voia şi libertatea celuilalt! Iar dacă acela încearcă să ne abuzeze îl certăm, îl reclamăm, îl pedepsim, dar ne şi rugăm pentru el. Gândul nostru este ca şi el să se mântuiască şi să nu mai aibă posibilitatea să facă păcatul pe care îl îngădui eu.
E greu?
Asta ai vrut să întrebi?
Te îmbrăţişez cu drag şi te mai aştept,
M. Siluana