Sărut mâna, măicuţă! Am un mesaj pentru A., tânăra din Botoşani.
Draga A., când ai scris "frunză în vânt" mi-am amintit că exact la fel spuneam eu despre mine când eram la liceu. Nu-mi imaginam că voi da la vreo facultate, nici nu ştiam la care, mă simţeam destul de pierdută şi fără perspective. Nu credeam în vreo schimbare, nu credeam că eu m-aş putea schimba în bine. Mergeam la biserică de prin clasa a VII-a (când Domnul mi-a adus la ora de religie pe părintele care avea să-mi devină duhovnic), dar eram departe de Dumnezeu.

Zilele trecute însă, mă gândeam la lucrurile astea şi observam că nu mă mai simt aşa pierdută ca pe vremea aia. Greutăţi sunt şi acum şi chiar mai mari decât atunci, dar e altfel. Dumnezeu a intervenit şi a schimbat fără ca eu să-mi dau seama de asta; aşa mi-a dat şi putere să cred în schimbare, să cred că mă poate îmbunătăţi. Acum, cu ce am fost eu ocupată de nu mi-am dat seama ce face El (glumesc)... am încercat să-mi ascult duhovnicul, apoi să citesc din scrierile sfinţilor. Şi... conferinţele maicii Siluana ori ale părintelui Rafail Noica m-au ajutat mult. Aşa se întâmplă: facem puţin şi primim înmiit. Iar rugăciunea este un leac minunat.

Curaj, că Domnul nu ne scapă din ochi de tare ce ne iubeşte!

Doamne ajută!

Cu drag, Dana!