Vreau să mi explicaţi cum să reiau viaţa de la capăt... am realizat că nu mai am nimic, am pierdut tot. Nu mă refer la bani, avere... am văzut ce frumos e să te trezeşti fără trecut şi viitorul a căzut odată cu adormirea trecutului. Ce să vă spun... sunt un copil care a căzut şi parcă n-ar vrea să se mai ridice, cu toate că ştiu că o să mă ridic, ca de fiecare dată... Nu sunt un copil fără viitor, sunt un copil cu viitor întârziat pentru că... nu mai ştiu, poate că vreau totuşi să trezesc trecutul ăla...
Vă rog, nu uitaţi de mine şi nu uitaţi un copilaş care vă iubeşte!
Azi vin mâine plec
Copilul meu drag
Am mai scris cuiva, sau tot tu erai cu mesajul Cum se poate lua viaţa de la capăt?
Ai căzut?
Ridică-te, copil drag, şi învaţă tot ce e de învăţat din această cădere! Atunci, din cădere va deveni o înălţare! Dar să nu crezi mâine poimânie că "de data asta poate nu mai cad"! Asta e lozinca dependentului! Tu, fetiţa mea dragă, să-mi spui cine eşti şi să vorbim mai multe! Tu ai căzut pentru că aveai ceva de învăţat! Eşti un copil profund şi cu viitor, cum spui, şi ai răspundere faţă de acest viitor! Tu te-ai născut să te bucuri de darul vieţii ! Eşti responsabilă de asta!
Cu drag şi încredere şi duioşie,
M. Siluana