Ai mei sunt despărţiţi şi stau cu mama. Nu cred că există săptămână în care să nu ne certăm. Se enervează foarte repede din orice lucru şi tot timpul când ne certăm îmi zice: "O să ajungi ca tată'tu, un ratat!". Şi mă doare când îmi zice aceste lucruri. Şi cel mai tare mă doare că nu crede în Dumnezeu şi poate d'aia nu avem o relaţie aşa bună.
Dar cum pot eu, un copil de 17 ani, să conving o femeie de 39 de ani să creadă că Dumnezeu există şi să meargă şi ea la biserică?...
Un copil de 17 ani
Dragul meu copil de 17 ani
Nu, nu poţi să o convingi pe mama ta! Ea e rănită de tatăl tău şi asta e problema lor! Tu, acum, nu trebuie decât să rezişti şi să o înţelegi şi să te rogi pentru ea. În nici un caz să nu te transformi într-un "substitut emoţional de soţ"! Înţelegi? Să nu o laşi pe mama ta să se "agaţe" de tine! Faptul că vă certaţi e mai bine decât să te transformi în "băiatul mamei"! Tu va trebui să înveţi din greşelile părinţilor tăi ca să devii un bărbat care să iubească femeia. Să nu-l judeci pe tata, să-l ierţi pentru ce ţi-a greşit ţie, şi să înveţi că numai cu Domnul putem deveni ce suntem chemaţi să fim: bărbat şi femeie după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu!
Tu să mergi la Biserică şi să ai răbdare cu mama ta! Învaţă să faci din orice conflict o ocazie să devii mai răbdător şi mai iubitor! La ce bun să devii mânios? Vei descoperi că poţi asta cu ajutorul lui Dumnezeu! Când mama ta va învăţa din durere că viaţa fără Dumnezeu e adevărata cauză a durerii, va veni singură ACASĂ! Tu să te rogi pentru ea şi să ai grijă de tine!
Nu, nu vei fi un ratat! Dumnezeu nu ratează!
Cu drag şi respect şi admiraţie,
M. Siluana