Doamne-ajută, Măicuţă!
Ca de obicei, mă îndrept cu nerăbdare spre a verifica mailul şi mă bucur enorm când văd mesaje de la dumneavoastră!

Eu sunt bine, aşa cum v-am scris, am avut acele vise erotice! Câteva zile mai încolo s-au mai repetat (cred că încă de două sau de trei ori)! Nu mă supăr pe nimeni pentru asta (cu atât mai puţin pe Maica Fecioară Maria), însă îmi îngreunează starea pentru că dimineaţa, când mă trezeam îmi apăreau în minte imediat acele imagini "ameţitoare" (întocmai ca şi imaginile la care obişnuiam să mă "desfătez" înainte!). Citesc în continuare rugăciunile date de duhovnic şi mă liniştesc instantaneu! Înainte mă confruntam cu două mari probleme în cadrul acestui mare păcat: pofta spre păcat şi voinţa nebună spre acest păcat! Deocamdată am diminuat, micşorat considerabil voinţa spre acest păcat. Însă pofta, recunosc, mai există şi-mi mai dă târcoale! Însă nu prea des, căci nu-i mai dau voie ca înainte! Evident rugăciunea mă ajută, mă sprijină, mă protejează, veghează asupra gândurilor mele, îmi ţine mintea cât mai curată! De asemenea, la cea mai mică intenţie a mea sau a vrăjmaşului de a-mi murdari gândurile, zic neîncetat rugăciunea minţii! Funcţionează! Şi asta doar pentru că Iisus Hristos există cu adevărat! M-am gândit: dacă nu mă confruntam cu această problemă, niciodată nu-mi întorceam faţa spre Dumnezeu! Trist dar adevărat! Mă întreb, dacă mă voi vindeca (mă refer dacă şi organismul îşi va recăpăta vechiul şi normalul metabolism), pe viitor când voi fi căsătorit (sper cu prietena mea actuală), voi putea avea o relaţie sexuală normală? (Evident căsătoriţi fiind). Organismul, după cum ştiţi, în astfel de cazuri e "întors pe dos" şi se "adaptează" altor factori externi şi interni! Iluzia nu-i tot una cu realitatea! Aşa vă rog să le spuneţi şi altora care au această problemă! Din acest motiv şi "ejacularea precoce" (mă scuzaţi că spun aşa ceva, dar mulţi nu ştiu asta). Pierderi de memorie, tremuratul mâinilor şi picioarelor, boala Parkinson... Doamne fereşte, e groaznic, e devastatoare! Eu nu trec prin acestea, doar că, sincer să fiu, am avut momente de neîncredere în mine, de teamă faţă de ceilalţi din jur, de izolare, de dificultate de concentrare! Deşi nu mai fac acest lucru de mai bine de 40 zile, mă simt mai bine, parcă toate aceste efecte nu le mai trăiesc! Erau inexpiabile, din punctul de vedere al apariţiei lor, însă asta era cauza! Doamne, vreau să zic tuturor care fac acest lucru, toate astea, să le explic că se desfiinţează ca oameni, ca indivizi! Se desfiinţează ca "pământeni" dar, şi mai rău (deşi nu simţim asta), îşi desfiinţează sufletul!! De aceea vreau să vorbesc şi cu alte persoane prin intermediul dumneavoastră (sau a site-ului dumneavoastră) pentru a ne împărtăşi gândurile, experienţele şi să ne îndemnăm la rugăciune!

Doamne ajută, Măicuţă, să va dea Dumnezeu sănătate, credinţă tare şi zile multe pentru a ajuta şi alte persoane cu aceste probleme, care din nefericire cad pradă din ce în ce mai mult!

Cu respect, vă salut!

Sergiu