Doamne ajută măicuţă Siluana!
Vă mulţumesc pentru răspuns.
V-am întrebat data trecută dacă ne vom păstra posibilitatea de a răspunde liber şi conştient Domnului în viaţa veșnică şi mi-aţi răspuns că da. M-am bucurat de ce mi-aţi spus pentru că eu cred că e dorinţa fiecărui om să fie aşa. Aş vrea foarte mult să vă mai întreb ceva tot în legătură cu acest subiect şi sper să nu vă supăraţi pe mine pentru neputinţa mea. Încă sunt foarte multe lucruri care îmi rămân nelămurite.
Dacă în viaţa veșnică Duhul Sfânt Se va face în noi principiul cunoaşterii noastre cum poate fi evitată o eventuală confuzie între conştiinţa noastră şi cea a Duhului Sfânt?
Am găsit răsfoind o carte a teologului rus Vladimir Losski aceasta afirmaţie că Duhul Sfânt va deveni principiul conştiinţei noastre şi a treziei noastre, că în El Îl vom cunoaşte nu numai pe Domnul, dar şi pe noi înşine.
Ştiu că teologia ortodoxă face distincţie între Persoana Sfântului Duh şi lucrarea Sa, precum şi între lucrare şi Fiinţă.
Totuşi trebuie să vă mărturisesc că mi-a trecut prin minte acest gând cum că dacă Sfântul Duh S-ar substitui cumva nouă înşine şi noi am vedea totul prin El, noi nu am mai avea o viaţă proprie şi viaţa noastră ar fi doar manifestarea vieţii lui Dumnezeu.
Mă preocupă foarte mult această problemă dacă în viaţa veşnică va mai fi şi ceva din noi.
Conştiinţa propriei noastre existenţe va fi lucrarea noastră sau cea a lui Dumnezeu?
Cum se poate evita confuzia între conştiinţa noastră şi cea a lui Dumnezeu?
În sufletul meu am speranţa că până la urmă totul o să fie bine şi că unirea noastră cu Dumnezeu nu va însemna şi confundarea noastră cu El.
Dar simt că pentru a putea râvni viaţa veşnică trebuie să o pot măcar imagina cât de puţin astfel încât să ştiu că nu ne vom pierde în Dumnezeu şi că acea viaţa veşnică nu va fi ceva abstract şi fără legătură cu tot ce am iubit sau căutat aici pentru că o astfel de viaţă oricât de înaltă ar fi, nu ar mai fi o viaţă a mea, cel care am fost sau mai ales cel care mi-am dorit să fiu.
Cum se poate salva distincţia între persoane o dată ce se spune că vom trece în pasivitate şi vom vedea totul prin Dumnezeu? Cu propria noastră activitate ce se va întâmpla?
Am întrebat şi pe duhovnicul meu despre aceasta şi Sfinţia sa a încercat să mă încurajeze şi să-mi spună că nu vă fi nici confuzie nici pasivitate.
Dar eu nu mă pot linişti.
Măicuță Siluana îmi puteţi da măcar o imagine fie ea cât de vagă a ceea ce va fi cu noi atunci?
Vă mulţumesc din suflet pentru răspunsurile trimise şi vă rog încă o dată să nu vă supăraţi pe mine pentru că sunt aşa de neputincios şi nepriceput.
Andrei
Dragul meu Andrei
Să nu mai spui că eşti nepriceput că faci păcat! Ştii multe şi eşti dornic de cunoaştere şi asta e o mare pricepere să asculţi de inima care însetează să cunoască pe Domnul şi întreabă. E o înţelepciune să întrebi şi să nu te închipui ştiutor! Ştii, cum sunt aceia care spun că ştiu ei mai bine şi repetă câte o inepţie auzită la şcoală ca pe un adevăr absolut!
Eu te admir şi te respect mult pentru asta ca şi pe toţi cei care puneţi întrebări! Acum, taina acesta despre care întrebi e mare! E taina Persoanei care se poate dărui pe sine fără să dispară sau să se împuţineze. Ea face posibilă acea unire fără amestecare pe care o cunoaştem din unirea firii dumnezeieşti a Mântuitorului cu cea omenească. La noi, va fi tot o unire fără amestecare a firii nostre, dar nu cu firea lui Dumnezeu, ci cum bine spui, cu energiile Lui. Dar aceste energii sunt chiar Dumnezeu. Nu sunt Fiinţa Lui, dar sunt Dumnezeu! Asta e taina pe care doar Ortodoxia o mai păstrează neştirbită. De aceea Ortodoxia este singurul răspuns desăvârşit la dorul inimii omului însetat de absolut, dar şi de a fi el însuşi, de a nu se topi într-un principiu impersonal. Când eu voi fi una cu energiile lui Dumnezeu, voi fi ca El, dar voi fi eu! Nu voi fi desfiinţat ca persoană. Aşa cum Domnul Iisus Hristos, ca persoană a rămas doar Dumnezeu după întrupare, şi numai ca fire S-a făcut şi Om! El e Dumnezeu şi om după cele două firi, unite fără amestecare în persoana Sa. Firea omenească, firea noastră, e îndumnezeită în El, dar nu desfiinţată, nu e anihilată. El e Om, simte ca Om, şi rămâne în veci om în firea Lui de om! Greu pentru mintea noastră căzută, dar Domnul te va lumina să primeşti asta cu bucurie! Că aduce lumină în suflet!
Vezi şi perihoreza dintre Persoanele SfinteiTreimi: aceeaşi fire, aceeaşi energie, dar Persoane diferite. Cu aceeaşi fire şi aceeaşi putere, fiecare este Cel ce Este: Tată, Fiu şi Duh Sfânt!
Curaj!
Ce spun acum vei cunoaşte prin rugăciune, dacă îţi cureţi inima de rău şi te împărtăşeşti cu Viaţa Domnului prin Sfintele Taine! Nădejdea inimii tale e chiar făgăduinţa lui Dumnezeu şi Lucrarea Lui în Biserica Sa!
Cu deosebit respect şi drag,
M. Siluana