Doamne ajută, Măicuţă dragă!
Voiam să va împărtăşesc bucuria mea. Am citit un e-mail postat aici, semnat de Iulian Selaje, pentru Lav.

Dacă nu mă înşel, e duhovnicul meu de la Moldova Nouă, cel care m-a învăţat atâtea, ale cărui învăţături îmi sunt baza sufletească şi acum. Şi chiar dacă nu mai ţin legătura cu dânsul, îl pomenesc mereu în rugăciunile mele stângace.

Sper să fie el cel care a scris. Dar chiar dacă nu este, prilejul acesta m-a umplut de bucurie. Ştiţi, Măicuţă, că v-am scris când am venit în Timişoara că am avut un bun părinte şi acum mi-e greu să găsesc pe cineva care să-mi fie duhovnic. Şi mergeam la cea mai apropiată Biserică şi plângeam că nu aveam curajul să mă duc la nici un preot să-l rog să-mi fie duhovnic.

M-am rugat mult, aşa cum ne-a spus Părintele Iulian când a plecat, cu nădejde, lăsând totul în mâinile lui Dumnezeu. Şi iată că, într-o seară, la Vecernie, a fot invitat un preot de la o altă parohie, care ne-a vorbit foarte puţin, dar ale cărui cuvinte m-au liniştit (nu ştiu dacă ăsta e cuvântul potrivit). Apoi, m-am dus şi l-am rugat să-mi fie duhovnic.

Îmi aduc aminte că am căutat mult până am găsit Biserica. Am plecat pe la 8 de acasă şi am ajuns abia pe la sfârşitul Liturghiei. Dar mare mi-a fost bucuria: era o Biserică mică, împodobită frumos, care îmi amintea de capela unde mergeam la mine în oraş şi pentru care Părintele Iulian a muncit foarte mult să o înfrumuseţeze.

M-a pus şi pe mine să am grijă de grădina de acolo. Dacă aţi şti cât am întrebat, cât am citit ca să mă informez. Până la urmă tot nu am fost capabilă să fac nimic şi m-a pus să ajut la curăţenie în Biserică.

Şi acum merg de drag aici, în Timişoara şi o ajut pe o bătrânică să îngrijească florile, să facă curăţenie.

Da, la începu mi-a fost greu. Noul meu duhovnic mă sfătuia, dar nu mă certa niciodată, nu mă oprea niciodată de la Împărtăşanie. Mă sfătuia, îmi explica foarte multe, dar nu mă mustra. Mi-a luat ceva timp până m-am acomodat.

Iertaţi-mă că vă mai încarc şi eu cu astea. Dar dacă vă spun mereu durerea mea de ce să nu vă împărtăşesc şi bucuria?

Bucurie şi sănătate, Măicuţă, că pentru unii ca dumneavoastră şi ca Părintele Iulian Dumnezeu ne mai rabdă şi pe noi, nevrednicii.

Andreea