Vă mulţumesc pentru dragostea şi atenţia pe care ne-o acordaţi tuturor! Ascult cu mare drag conferinţele dumneavoastră şi-mi doresc atât de mult să mă schimb, să fiu mai bună! Înainte nu conştientizam cât de importantă e Spovedania, până când am citit. În ziua următoare am căutat un duhovnic în Bucureşti la care să mă spovedesc şi Dumnezeu mi-a scos în cale un părinte foarte blând care m-a ascultat şi m-a sfătuit (a fost prima mea Spovedanie adevărată, nu-mi puteam stăpâni lacrimile şi abia atunci conştientizam gravitatea păcatelor mele, chiar dacă părintele încerca să mă liniştească, spunându-mi că nu e atât de grav). Ulterior, am aflat că, "întâmplător", părintele era născut în acelaşi judeţ cu mine, chiar avea cunoştinţe în oraşul meu (sunt sigură că nu e o întâmplare şi că Dumnezeu a făcut posibil acest lucru). Vreau să mă spovedesc mai des pentru că îmi dau seama câte păcate fac zilnic. Ştiu că poate par absurdă (nu am nici un motiv să fiu nemulţumită de duhovnicul meu), însă simt că părintele meu e prea blând cu mine, nu mă ceartă niciodată, îmi zice că sunt cuminte dar pe mine asta nu mă ajută, din contră, mă face să mă mândresc, să mă văd mai puţin păcătoasă decât ceilalţi (de aceea ajung să judec oamenii).
Uneori îmi pun problema dacă ar fi mai bine să găsesc un duhovnic mai sever, dar simt că nu e bine cum gândesc. Sunt foarte derutată. Am foarte multe frământări. Îmi doresc mult să cunosc pe cineva şi aştept cu nerăbdare să am copii. Încă nu e momentul, am doar 20 ani.
În schimb sunt hotărâtă să aştept cât va fi nevoie, vreau să găsesc un băiat credincios care să vrea să fim doar prieteni până la căsătorie (cu toate că în ziua de azi pare imposibil).Toată lumea îmi zice că aştept ceva imposibil, însă eu cred din toată inima (şi poate greşesc fiind atât de optimistă) că Dumnezeu îmi va trimite persoana potrivită atunci când eu voi fi pregătită (nu contează la ce vârstă se va întâmpla asta, ştiu că trebuie să am răbdare pentru că Dumnezeu ştie ce e mai bine pentru mine).
Aş avea atât de multe să vă spun... îmi pare rău că vă plictisesc poate cu frământările mele!
Vă mulţumesc din suflet pentru ceea ce faceţi! Dumnezeu să vă ocrotească, să vă ajute în tot ceea ce veţi face!
Doamne ajută!
Iuliana
Draga mea copilă, dragă
Să-ţi spun o taină mare: smerenia se învaţă şi acceptând cele bune ale nostre! Nu avem nevoie să fim certaţi ca să ne smerim!
Nu, nu ai nevoie de un părinte mai aspru acum. Dacă te mândreşti eşti prostuţă şi te rog să te deştepţi! Să mulţumeşti lui Dumnezeu că eşti cuminte şi aşa nu te crezi sfântă deja! Ai încă multe păcate şi lupte, dar nu sunt păcate de moarte, nu sunt ucigătore ale bucuriei! Şi să mulţumeşti lui Dumnezeu şi părinţilor tăi pentru aceste daruri!
Curaj!
Împodobeşte-ti sufletul cu fapte bune şi bucurie sfântă! Asta te va învăţa să fii smerită şi te va ajuta şi să fii o mamă bună la vremea cuvenită!
Fii binecuvântată, fetiţa mea iubită!
M. Siluana