Bunicul meu a suferit mult, a avut arterită, i-au tăiat piciorul şi a mai suferit multe luni cu infecţia răspândită în corp. S-a spovedit şi s-a împărtăşit şi a murit cu lumânare! Eu cred cu toată fiinţa mea că bunicul meu iubit e în rai şi mă bucur nespus pentru el! Dar dacă nu se spovedea, suferinţa lui, răbdarea în durere nu îl ajutau să se mântuiască?
Ivana
Nu suferinţa îl mântuieşte pe om
Dacă Sfânta Biserică se roagă cu atâta insistenţă pentru fiii ei plecaţi de la noi şi fără Spovedanie şi fără lumânare, este semn de nădejde că mântuirea lor nu ţine numai de noi, de cei care apucăm sau nu să ţinem lumânarea.
Mântuirea omului ţine de pocăinţa lui, şi, uneori, omul neajutat de cei din jur, trăieşte pocăinţa singur, în ultimele clipe ale vieţii! Noi nu ştim nimic. Avem credinţă, nădejde şi dragoste către Domnul şi ne exprimăm nădejdea şi credinţa în sfintele slujbe rânduite pentru cei plecaţi!
Să nu fim nesimţitori cu darul Sfintelor Taine, dar să nu deznădăjduim când am fost! Nu suntem singuri! Iubirea e mai mare, mai puternică decât moartea! Rugăciunea celor vii şi a Sfinţilor e de mare ajutor pentru toţi păcătoşii care nu s-au lepădat de Hristos, chiar dacă a nu au reuşit să se pocăiască după Sfânta Rânduială.
Dar nu suferinţa îl mântuieşte pe om! Suferinţa îl poate ajuta să-şi afle inima, să se împace cu Dumnezeu pocăindu-se!
Curaj şi caută să cunoşti din trăire prin Sfintele Taine iubirea lui Dumnezeu şi mila Lui pentru noi.
Cu binecuvântare,
M. Siluana