Dragă Măicuţă, mi-e dor să vă mai scriu, deşi nu am făcut-o de mult. Asta nu însemnă că am crescut aşa de mare. Mă hrănesc din răspunsurile date altora.
Dacă nu vă supăraţi, aş dori să vă adresez două întrebări:
1. De ce simt nevoia de a mă izola? Uneori vreau să fiu cu ceilalţi, alteori nu mai vreau să fiu cu nimeni în mod special (nu în sensul că nu-i doresc, dar nu aşa de acut). Este normal?
2. Poate o persoană care face yoga să-ţi provoace rău?
Maria S.
Draga mea Maria
Draga mea Maria,
1. Nevoia de izolare poate fi nevoia de o viaţă mai profundă. De multe ori oamenii nu ştiu ce să facă atunci când sunt împreună. Ori se simt obligaţi să fie "drăguţi"; şi obosesc fără nici un rost, ori obosesc judecându-se în "taină" unii pe alţii! Da, de cele mai multe ori, a fi împreună cu cineva înseamnă a face şi a accepta gesturi şi discuţii frivole numai şi numai pentru a nu fi singur! Dacă e pentru o viaţă mai autentică, e o tendinţă sănătoasă! Dacă în izolare vei fi cu Dumnezeu şi te vei ruga cât de puţin şi pentru cei de care te izolezi, vei descoperi mult noutăţi despre tine şi despre cei dragi ai tăi.
2. Da, o persoană răuvoitoare sau supărată pe tine, poate să-ţi provoace un rău mai acut şi mai mare dacă "face yoga"! Şi chiar dacă are cele mai bune intenţii, cineva care "face yoga" poate să-ţi provoace rău, chiar şi cu cele mai bune intenţii! Ea nu ştie ce duhuri invocă şi nu ştie ce cere! E nevoie să te aperi rugându-te şi binecuvântând-o şi fiind extrem de rezervată!
Cu drag,
M. Siluana