Am văzut mesajul prietenei mele Andreea către iubitul nostru părinte duhovnicesc Iulian SELAJE, pe care îl vom avea întotdeauna în inimile noastre. Atunci când o persoană nu mai este lângă noi ne dăm seama, prea târziu de fapt, cât de mult valorează (în adevăratul sens al cuvântului). Adică, aşa cum ne spunea şi părintele nouă atunci când a plecat, noi oamenii suntem mai emotivi şi ne emoţionăm din orice. Ah, ce bine era dacă nu pleca părintele - un adevărat înger pentru oraşul nostru. Dar sper că acolo o să îi fie mai bine!
Ne dădea multe sfaturi, pentru tot se străduia, încerca multe, dar noi abia ne dădeam silinţa, abia veneam la Sfânta Biserică, mă refer în special la mine păcătoasa, care nu îl ascultam. Şi îl rog, dacă o să vadă mesajul, să mă ierte, pentru că atunci eram foarte departe de credinţă, ştie dânsul, şi trăiam într-un păcat mare. Îmi amintesc o întâmplare, am scris-o aici pe site şi nu i-am spus părintelui, iar dânsul a ştiut imediat că era vorba despre mine. O, cât de mult har, niciodată nu m-a certat, la fel cum spunea şi Andreea. Toţi suntem neputincioşi şi avem unele patimi, dar Dumnezeu mi-a deschis ochii, ochii duhovniceşti, şi m-am apropiat mai mult de EL, dar m-am rugat mai mult.

Ca şi Andreea, m-am rugat şi Bunul Dumnezeu mi-a dat un duhovnic foarte asemănător cu părintele Iulian, ceea ce îmi şi doream. Cum ne ascultă Dumnezeu rugăciunile, slăvit să fie Numele Lui! Îl iubesc foarte mult ca părinte duhovnicesc şi îi mulţumesc pentru că îmi dă multe sfaturi, la fel cum îmi dădea şi părintele Iulian. M-am schimbat foarte mult. Atunci când era părintele, îl aveam aproape şi nu mă spovedeam des, foarte rar, când puteam să o fac cât mai des. Dar n-o făceam. Iar acum îmi pare rău. Acum când îmi doresc să mă spovedesc trebuie să parcurg o distanţă de câţiva km pentru a ajunge în satul unde părintele are bisericuţa cea mică, dar nu îmi pare rău, din contră, mă bucur enorm că pot să fac ceva pentru sufletul meu păcătos. Pentru că dacă îţi doreşti ceva nimic nu te împiedică, aşa cum se spune: "cu credinţă adevărată poţi muta şi munţii".

Merg la acea bisericuţă foarte frumoasă şi plină de mult har duhovnicesc şi de fiecare dată îmi doresc să ajung acolo. Şi chiar dacă nu am cu ce, fac rost, pentru că îmi doresc mult, inima îmi tresare când merg să mă spovedesc, ceea ce puteam să fac şi înainte, dar nu o făceam. Dar mă bucur că eu sunt ca oaia cea pierdută şi m-am reîntors şi Îi mulţumesc Bunului Dumnezeu că mi l-a dat pe părintele Ioan cu rugăciunile făcute. Îmi cer încă o dată iertare că nu i-am ascultat sfaturile părintelui Iulian şi vreau să ştie că mi-e dor de Sfânta Liturghie pe care o făcea dânsul şi tot ce făcea şi face în continuare, pentru că face cu dragoste pentru Hristos şi pentru noi credincioşii, dar noi nu am ştiut să îl preţuim. Noi nu l-am uitat şi nu am uitat nici familia dânsului, pe doamna preoteasă Raisa şi copilaşii minunaţi şi binecuvântaţi de Dumnezeu. Şi eu încă îl consider un părinte duhovnicesc al meu.

Eu mă gândesc că trebuie să biruim patimile şi una am biruit-o cu ajutorul părintelui de acum şi cu Harul lui Dumnezeu, dar ştiu că Hristos trebuie să fie TOTUL pentru mine, iar Maica Domnului, aşa precum îmi spune întotdeauna părintele, trebuie să mă acopere cu Sfântul Ei Acoperământ. Să ne rugăm Ei şi numai cu ajutorul părinţilor noştri duhovniceşti ne ducem biruinţa cu patimile şi de aceea trebuie să le ascultăm sfaturile, dacă vrem să avem Viaţa cea veşnică, pentru că ei, săracii, sunt răspunzători de sufletele noastre şi trebuie să ne purtăm cu luare aminte. Vă mulţumim, sfinţiţi Părinţi, că aveţi grijă de sufletele noastre şi mulţumim Domnului că ni v-a dat. Puneţi înaintea Tatălui nostru Ceresc o rugăciune pentru noi.

Vă iubesc, Măicuţă, foarte mult şi vă rog să îmi puneţi mesajul pe site.

Rugaţi-vă pentru noi!

Angela