Măicuţă, greu m-am lămurit cum e cu iubirea vrăjmaşului. De fapt, în adâncul sufletului încă mă mai zgândăr, este tentaţia de a mă bucura de răul altuia care-mi vrea mie răul. Nu e bine. Dar lupt cu mine, cu gândurile, îmi creez scenarii, iar în ultimul timp îmi impun să văd în el pe Însuşi Dumnezeu. Consider că greşelile lui nu-s pe placul Divinităţii şi eu am datoria, din moment ce iau cunoştinţă de ele, să-l apăr de tot ce i-ar aduce pedeapsă. Greşesc oare?
Concret, am o colegă pe care am ajutat-o total dezinteresat, cum nu ştiu dacă o mai ajută cineva. Cu bani, cu sfaturi, cu sacrificii de care nu-mi pare rău. Dar am rămas fără grai când am auzit-o terfelindu-mă, ea neştiind că o aud. Faptul că suntem şi ceva rudenii mi-a sporit durerea. O zi m-am tot gândit cum să-i dau o lecţie. Departe de a mă certa, cred că nu pot nici să-i atrag atenţia că ştiu. Iar când a doua zi, fără nici o reţinere m-a solicitat să-i fac un serviciu care pentru mine nu era chiar uşor, mi-a venit ideea ca, de faţă cu cei ce au auzit-o, să-i propun ceva mult mai tentant. Am văzut priviri cu subînţeles şi m-am bucurat că am pus-o într-o situaţie jenantă.
Măicuţă, L-am supărat pe Dumnezeu? Vă rog să mă iertaţi că vin cu nimicuri de astea. Sunt însă în plin proces de învăţare şi de obişnuire cu stăpânirea pornirilor cu iz de păcat.
Îmi doresc aşa de mult să-l bucur pe Dumnezeu! I-am simţit prezenţa de atâtea ori şi pe moment nu mi-am dat seama.
Eu nu am veleităţi literare, cred că nu am spus mai nimic din ce am vrut să spun. Cu toată fiinţa mea Îi caut apropierea.
Mi-e drag de dumneavoastră, de toţi care vă scriu, iar când văd că atâţia tineri sunt pe calea cea bună, primesc curaj.
Mi-a făcut bine să vă povestesc. Mulţumesc pentru timpul ce vi l-am răpit.
Sănătate să vă dea Bunul Dumnezeu.
Felicia, din Sălaj
Draga mea Felicia
Mulţumesc mult, mult pentru mesajul tău şi pentru că vrei să înveţi să-L bucuri pe Dumnezeu.
Referitor la întâmplarea pe care ne-o povesteşti, vreau să-ţi spun că Dumnezeu o iubeşte mult, mult pe colega şi rudenia ta şi că nu mai vrea ca ea să facă păcatul care o desparte de bucuria Lui cea sfântă. Şi ar vrea ca şi tu s-o iubeşti! Ca pe un vrăjmaş, în această situaţie, dar să o iubeşti şi cu fapta. Prin fapta ta tu te-ai răzbunat puţin şi i-ai dat o lecţie, dar ea poate să n-o primească, sau să se facă a nu fi băgat de seamă. Cred că ar fi de folos pentru mântuirea ei să-i spui că ai auzit, că te-a durut, că eşti uluită, şi că vei continua s-o ajuţi cât vei putea şi când vei putea în ciuda comportamentului ei. Să te rogi înainte pentru ea şi să-i spui. Da? Mulţumesc mult!
Te îmbrăţişez cu drag şi bucurie că te-am întâlnit,
M. Siluana