Ce e mai important în viaţă?
Chiar dacă unele proverbe ne spun, părinţii, preotul sau mai multe persoane, singuri trebuie să descoperim sensul acelor cuvinte şi credinţa în ele.
Consider că cel mai important e să nu judeci pe cineva, de exemplu dacă e de altă religie, gata să nu-l mai iubeşti ca înainte, să te izolezi de el ca şi cum ar fi bolnav şi ţi-ar da şi ţie boala. Îi spui ideile tale, aduci argumente, o dată, de două ori, însă nu trebuie să "toci" pe cineva, ci trebuie să-l laşi să se gândească la ce-i spui, căci altfel ajungi să vorbeşti ca o moară stricată. În afară de asta, eu am judecat pe cineva când a trecut la altă religie, cred că de multe ori fără să-mi dau seama, m-am răcit şi m-am îndepărtat de acea fiinţă, deşi era cineva din familie. Îmi pare rău că am făcut asta, iar voi toţi să aveţi grijă să nu faceţi aşa ceva. Un om trebuie iubit chiar dacă e de altă religie, nu trebuie să-l judecăm, trebuie să-i fim aproape ca şi înainte, poate şi mai mult. Important, când eşti credincios şi ţi-e teamă că te-ar influenţa discuţiile despre altă religie, atunci nu mai vorbeşti aşa ceva, nu mai citeşti asta până nu devii mai puternic, dar nu te îndepărtezi de acea fiinţă ca şi cum ar avea ciumă...
Trebuie să ne bucurăm de viaţă, trebuie SĂ AVEM MARE GRIJĂ SĂ NU NE CERTĂM CU CEI DE LÂNGĂ NOI, INDIFERENT CE SUNT EI, APROPIAŢI SAU "STRĂINI" CĂCI NU ŞTII CUM O VORBĂ POATE AFECTA PE CELĂLALT, care poate are probleme personale. Trebuie să ne detaşăm într-un fel şi când cineva ridică tonul, indiferent cine e, soţ, soţie, mamă, tată, soră, frate, şeful, şefa de la serviciu, coleg de serviciu... NU TREBUIE SĂ O LUĂM PERSONAL şi să ne enervăm. Ne detaşăm ca şi cum nu ar fi vorba de noi, vorbim frumos şi calm, nu alimentăm un conflict, iar apoi când se linişteşte persoana respectivă, depinde şi ce cauză a declanşat conflictul, îi spunem ce avem de spus cu argumente şi liniştit.
Of... şi aveţi grijă să faceţi în viaţă ceva ce ştiţi sigur că o să vă ajute şi sufletul, nu numai trupul.
Mulţumesc şi Post cu bucurie.
VĂ ROG FRUMOS SĂ SCRIEŢI FIECARE CÂTE O POVESTE DIN CARE PUTEM ÎNVĂŢA CEVA. ŞI DIN ÎNTREBĂRILE ŞI RĂSPUNSURILE PRIMITE ÎNVĂŢĂM, DAR DACĂ AVEŢI O POVESTE DE VIAŢĂ, O LUPTĂ PE CARE AŢI DUS-O, SPUNEŢI CĂ MULŢI SUNTEM TINERI ŞI ÎNCĂ NU AVEM ÎNŢELEPCIUNE.
NUMAI BINE, MĂICUŢĂ, ŞI MULŢUMIM PENTRU MUNCA CE O DEPUNEŢI PENTRU NOI ŞI PENTRU RUGĂCIUNI.
Ştefania
