Draga mea, te rog mult să te iubeşti pe tine însăţi! Eşti frumoasă (fiecare fată e frumoasă şi gingaşă, căci aşa ne-a creat Dumnezeu) şi inteligentă, ai un suflet deschis spre iubire, dar mai întâi iubeşte-te pe tine însăţi!
Cunoaşte-te pe tine însăţi, apoi iubeşte-i pe cei din jur, ca pe tine însăţi. Spui că iubeşti un băiat care te urăşte pentru că eşti bolnavă de diabet. Gândeşte-te că Dumnezeu te iubeşte şi îţi vrea binele. Cum ai putea fi fericită alături de cineva care nu te iubeşte? Roagă-te lui Dumnezeu să-ţi dea putere şi răbdare...

Eu nu am avut răbdare. De aceea am îndrăznit să îţi scriu un mesaj.

Adolescenţa mea a fost umbrită de faptul că nu mă iubeam, eram grăsuţă şi sufeream. Dar mă izolam singură de cei din jur, căci acum, gândindu-mă mai bine la anii de liceu, îmi văd cu alţi ochi colegii. Nu mă izolau ei, ci eu mă izolam. Am crescut cu gândul că nu mă va iubi nimeni, că nu se va uita nimeni la o răţuşcă urâtă, la o grăsuţă. Aşa mi-am reprimat multe gânduri şi sentimente. Când am împlinit 20 de ani am avut un "prieten". Scriu între ghilimele, pentru că era prieten numai în capul meu. Totuşi, ieşeam împreună şi credeam că îl iubesc. Un gând viclean a răsărit în capul meu: "nu voi avea niciodată un soţ, o familie, pentru că nu se va uita nici un băiat la o fată grăsuţă, ca mine". Gândul ăsta m-a făcut să cad în păcat (era singurul băiat care s-a apropiat de mine). În mintea mea, mă şi vedeam căsătorită cu el, din cauza asta. Nu a fost aşa. Trezirea din vis a fost plină de durere, de suferinţă. Depresia a fost mare. Maica Domnului s-a milostivit de mine şi de aceea sunt acum în viaţă. Nici nu pot să mă gândesc ce se întâmpla cu mine dacă nu mă rugam Maicii Domnului prin cinstitul ei Paraclis.

Mădălină dragă, tu ai 14 ani, nu îţi doresc o asemenea suferinţă. De aceea te rog mult, mult, să te respecţi şi să te accepţi aşa cum eşti, pentru că Dumnezeu aşa cum eşti, te iubeşte. Priveşte cu atenţie în jurul tău şi vei vedea mulţi oameni care te iubesc.

Te rog mult, mult, fii fetiţă curajoasă şi găseşte-ţi activităţi potrivite pentru tine, pentru aptitudinile tale. Foloseşte-ţi calităţile, citeşte, pictează, ieşi la plimbare cu prietenele tale, ascultă-i pe părinţi şi nu te întrista că cel pe care tu spui că îl iubeşti, nu se uită la tine. Nu aştepta să se schimbe, căci oamenii nu se schimbă cum vrem noi. Oamenii nu sunt roboţei care să facă ce dorim noi, ci sunt liberi să facă ce doresc ei. Aşa ne-a creat Dumnezeu, cu darul libertăţii. Iar Dumnezeu, în înţelepciunea Sa poate schimba inima omului, într-un mod delicat, şi numai cu acceptul său.

E primăvară, ascultă glasul naturii, ciripitul păsărilor... priveşte cum înfloresc pomii, ascultă foşnetul vântului. Fugi de tristeţe şi aleargă în braţele Domnului.

Dumnezeu să te binecuvânteze, draga mea.

Fii curajoasă!