Mădălina, tu eşti la o vârstă foarte importantă, în care se decide viitorul tău, adică tu îl decizi în mare măsură.
Crede-mă că eu m-am "îndrăgostit" de cineva în timp ce eram căsătorită (a fost cred o încercare) şi după o lună mi-am dat seama că a fost o stare mai aparte, însă mi-a trecut. La început a fost mai greu, dar apoi m-am luat cu diverse activităţi, n-am mai dat importanţă gândurilor mele pentru acel băiat şi, ce să vezi că, după o lună deja aproape îmi trecuse.

Nu pot să-ţi spun decât că unele stări sunt înşelătoare, deşi în momentul respectiv suntem siguri că iubim pe cineva.

Trebuie să ai pretenţii de la tine. Dacă ai avea mai multă încredere şi ai fi puţin mai înfiptă nu ai avea problema aceasta. Apoi crede-mă că meriţi un băiat care să te respecte şi să te iubească sincer. Nu să stea cu tine pentru că va obţine ceva... şi aici nu mă refer neapărat la sex. De exemplu unii oameni se căsătoresc pentru a fi puşi într-o lumină mai bună, pentru... zic ei "a fi în rândul oamenilor". Dacă prietenii au neveste atunci gata, zic unii bărbaţi, trebuie să mă însor şi eu, dacă au maşină, trebuie să-mi iau şi eu, chiar dacă nu o s-o folosesc cine ştie ce, o să am rate la ea...

Mulţi oameni îi imită pe ceilalţi. Poate că şi băiatul pe care-l placi tu îi imită pe alţii. NU, NU-L POŢI SCHIMBA TU. Crede-mă e total aiurea să speri aşa ceva. Oamenii se schimbă singuri, dacă vor.

Şi dacă vrei ca poate într-o zi să-şi aducă aminte cu respect faţă de tine, nu te agăţa de el, dacă nu-i place de tine lasă-l în pace. Poate că într-o zi o să te reîntâlnească şi o să-i pară rău de cum s-a comportat, abia târziu o să-şi dea seama de valorile tale.

Cu toţii merităm respect şi iubire. Dar în primul rând tu trebuie să te respecţi pe tine ca ceilalţi să facă la fel.

Eu nu prea am avut încredere în mine şi am pierdut extraordinar de multe.

Aş fi putut de exemplu să urmez un liceu mai bun, iar apoi o facultate care să-mi placă şi să am rezultate bune... pentru că, sincer, toţi avem capacităţi mari, dar nu vrem să ne asumăm responsabilitatea de a rodi... ca să zic aşa.

Apoi m-am măritat cam repejor, nu regret, dar totuşi puteam să mă mai maturizez.

Uite, o prietenă de a mea, pentru că i-a fost greu la facultate, avea restanţe s-a refugiat în braţele unui băiat, care nici măcar n-o respecta. A lăsat şcoala, a făcut un copil cu el şi e nemulţumită. Ei îi e greu s-o ia de la început, să aibă încredere în ea şi să se respecte pentru ca şi soţul să facă la fel.

Nici înainte nu prea avea încredere în ea, din moment ce s-a refugiat în braţele unui băiat. E total greşit să credem că dacă ne alegem un băiat o să fim fericite.

TREBUIE SĂ NE DĂM SEAMA care e scopul nostru în viaţă, ce ne-am dori să facem în viaţă, nu să căutăm un băiat, să ne mărităm şi gata atunci totul e ok. Singure trebuie să ne luptăm cu viaţa, aşa cum se luptă şi ei, bărbaţii. Chiar dacă îţi doreşti o viaţă de familie, fără să ai un serviciu, oricum trebuie să ai o şcoală, în caz că moare sau se îmbolnăveşte soţul să te poţi descurca cu greutăţile banilor.

Ai grijă că eşti la o vârstă fragedă şi mi-aş dori foarte mult să fiu în locul tău şi să fac fiecare lucru la timpul lui, să învăţ, să aştept să vină un băiat care să mă iubească, nu neapărat să caut eu pe cineva, adică să ard de nerăbdare să cunosc pe cineva.

Eşti la vârsta în care iei decizii care or să te afecteze întreaga viaţă. Nu te speria, că dacă greşeşti o poţi lua de la capăt şi poţi lupta. Numai că e mai greu după 20 de ani să o iei de la început. AI VĂZUT CUM COPII SUNT PLINI DE ENERGIE şi prind repede multe şi sunt curioşi şi entuziasmaţi. Ei, după doi ani să vezi ce entuziasmată eşti... Ajungi să nu prea te bucuri de viaţă odată cu începerea unui serviciu, care de altfel nici nu-ţi place pentru că ai ales greşit o meserie pentru bani sau alte motive. Nu-ţi mai arde să înveţi ca la vârsta de 14 ani pe care o ai tu, să citeşti ceva util, ajungi ca un animal, să mă iertaţi cu toţii, dar aşa e. Pleci la serviciu, mănânci ceva, vii acasă mănânci, te uiţi puţin la tv sau pe net şi te culci. Mai înveţi ceva? Mai citeşti ceva hrănitor pentru suflet? Eventual mai citeşti două rânduri de pe site-ul M. Siluana care te mai spală pe ochi oleacă, dar dacă nu schimbi ceva la tine, SĂ PUI ÎNCEPUT BUN ÎN VIAŢĂ atunci totul e în zadar, munceşti ca un animal ca să primeşti hrană şi apă (cu ajutorul salariului cel mult aşteptat :)))))

E greu să te schimbi tu însăţi.

Ai grijă de tine, eşti la o vârstă la care meriţi multe.