Copilule bun şi drag Domnului, nu ştiu care ar fi slujirea în care fiinţa ta să se regăsească împlinită, fiecare fiinţă îşi are albastrul său, iubirea sa, calea sa spre Domnul, împlinirea sa... Reţetele prefabricate dau greş cel mai adesea, pentru că - străin de Domnul - ceea ce unuia îi e rană, altuia îi poate părea bucurie şi împlinire. Doar în Domnul ne regăsim înţelesul şi ne vindecăm firea (ne revenim în firea nevătămată de păcat) spre a-i cunoaşte sensul şi cele ce-i dau starea de împlinire, pentru că adevărata împlinire e a găsi înţelesul ascuns pentru care tu, ca făptură preaiubită Domnului, ai fost dorită de El şi ţesută de El cu migală în pântecul maicii tale, pe când ea nici nu te ştia că eşti ...
Cât de minunat este să te laşi în mâinile Domnului ca, prin tine, ca medic, El să poată readuce sănătate şi bucurie în trupul celor chinuiţi de boală! Pentru asta, însă, trebuie să-L iubeşti şi să-I iubeşti copiii, încât fiecare act de slujire al tău să nu fie în scopul dobândirii unei bucăţi de pâine (precum robii ), ci în scopul împărtăşirii iubirii pe care El a aşezat-o în tine, încă de când te-a creat!

Doar trăirea şi împărtăşirea iubirii căreia El te-a făcut părtaşă împlineşte, indiferent ce slujire vei face, fie de medic, fie de actor, fie de profesor sau de simplu muncitor într-o fabrică.

Pot doar să mă rog ca Iubirea Lui să te călăuzească încât să-ţi găseşti cele ascunse de El în adâncul fiinţei tale, încă de atunci când te-a dorit atât de mult să fii.

Tu eşti singura care ai putea împlini acel "ceva", şi prin trăirea sensului Său, să te naşti, să creşti şi să te zideşti în El întru împlinire şi mântuire!

Aşa să te binecuvânteze Dumnezeu! Amin.

Maria