Icoana Pogorârii la iad înfăţişează ceea ce se spune în omilia din Sâmbăta Paştilor a lui Epifanie al Salaminei: "Ce se întâmplă? Astăzi, tăcere mare pe pământ, tăcere mare şi singurătate, pentru că împăratul doarme.".
Pământul s-a cutremurat şi s-a liniştit, pentru că Dumnezeu a adormit în trup şi i-a deşteptat pe cei de veacuri adormiţi. Dumnezeu a murit în trup şi sălaşul morţilor a început să tremure. El vine să-l caute pe primul om, ca pe oaia cea pierdută. Vine şi la cei care stau în întuneric şi-n umbra morţii.

Da, către Adam înlănţuit şi către Eva, înlănţuită şi ea, se îndreaptă Dumnezeu, şi Fiul Său cu El, pentru a-i izbăvi de chinuri. Domnul s-a apropiat de ei, înarmat cu crucea, arma victoriei. Văzându-l pe Hristos, primul om striga către ceilalţi, bătându-se peste piept de uimire: "Domnul meu este cu noi toţi, iar Hristos îi răspunde lui Adam: "Şi cu duhul tău", îl ia de mână şi-l ridică, spunându-i: "Deşteaptă-te, tu, cel ce dormi, ridică-te din morţi şi Hristos te va lumina. Eu sunt Dumnezeul tău, care, pentru tine, m-am făcut fiul tău. Eu, care pentru tine şi pentru urmaşii tăi îţi vorbesc acum şi, cu puterea pe care o am, poruncesc tuturor celor aflaţi în întuneric: Luminaţi-vă! Şi celor care dorm: Deşteptaţi-vă!".

"Îţi poruncesc: deşteaptă-te, tu, care dormi. Nu te-am făcut ca să fii închis în sălaşul morţilor. Scoală-te din morţi: Eu sunt viaţa celor morţi. Ridică-te, lucrarea mâinilor Mele, ridică-te, tu, semenul Meu care ai fost zidit după chipul Meu. Ridică-te, să ieşim de aici. Căci tu eşti în Mine şi Eu în tine, suntem o singură fire nedespărţită. Pentru tine, Eu, Dumnezeul tău, M-am făcut fiul tău. Pentru tine, Eu, Stăpânul, am luat chip de rob. Pentru tine, Eu, care stăpânesc cerurile am venit pe pământ şi în cele mai de jos ale pământului. Pentru tine, omule, am împărtăşit slăbiciunea omenească, dar apoi am fost liber între morţi. Pentru tine, care ai ieşit din grădina raiului, am fost vândut într-o grădină şi dat în mâna iudeilor şi într-o grădină am fost răstignit. Priveşte pe faţa Mea scuipatul pe care l-am primit pentru tine, pentru a te putea readuce la cea dintâi suflare de viaţă. Priveşte pe obrazul meu palmele pe care le-am suferit pentru a-ţi reda frumuseţea dintâi, după chipul Meu.

Priveşte biciuirile pe spatele Meu, îndură-te pentru a ridica povara păcatelor tale, care-ţi apasă spatele. Priveşte mâinile Mele pironite pe lemn pentru tine, care ai păcătuit întinzându-ţi mâna către pom. Am adormit pe cruce şi suliţa mi-a împuns coasta, din pricina ta, care ai adormit în rai şi din coasta ta i-ai dat naştere Evei. Coasta Mea a tămăduit durerea din coasta ta, somnul Meu te va scoate din somnul iadului. Suliţa Mea a împiedicat suliţa care se îndrepta către tine.

Scoală-te, să plecăm de aici. Vrăjmaşul te-a făcut să ieşi din rai. Eu nu te voi mai reaşeza în grădina raiului, ci pe tronul Meu ceresc. Te-am îndepărtat de pomul simbolic al vieţii, dar iată că Eu, care sunt viaţa, Mă împărtăşesc ţie. Am pus doi heruvimi să te păzească, ca pe o slugă, acum fac astfel ca heruvimii să ţi se închine ca unui Dumnezeu.

Tronul ceresc este pregătit, tot aşa şi cei care-l poartă, cămara de nuntă este pregătită, ospăţul este gata, lăcaşurile cele veşnice sunt gata şi ele, vistieria este deschisă. Împărăţia Cerurilor este din veci pregătită pentru tine!".

Acest text al lui Epifanie al Salaminei, de care se slujeşte Paul Evdokimov în frumoasa sa carte despre arta icoanei pentru a comenta icoana Pogorârii la iad, se regăseşte şi în liturghia Bisericii Romei în slujba din Sâmbăta Paştilor. Fie ca frumuseţea lui să ajute Apusul să redescopere iconografia Anastasiei!

În faţa acestei icoane, să cântăm împreună cu Biserica credinţa în această taină a Crezului pe care ea o explică în slujbele sale astfel: "Cu patima Ta, Hristoase, din patimi ne-am eliberat şi cu învierea Ta din stricăciune ne-am izbăvit."

Astăzi, iadul strigă suspinând: "Mai bine mi-ar fi fost de n-aş fi primit pe Cel ce S-a născut din Maria, că venind asupra mea, mi-a surpat puterea; porţile cele de aramă le-a sfărâmat. Sufletele pe care le ţineam întru mine mai dinainte, Dumnezeu fiind, le-a înviat".

Astăzi iadul strigă suspinând: "Stricatu-s-a puterea mea; primit-am mort ca pe unul din morţi, dar nu pot să-L ţin pe Dânsul nicidecum; ci pierd împreună cu Dânsul şi pe aceştia, peste care eram împărat. Eu am avut morţi din veac, dar Acesta iată că pe toţi îi ridică".

Slavă, Doamne, Crucii Tale şi învierii Tale. Astăzi, iadul strigă suspinând: "Zdrobitu-s-a stăpânirea mea, Păstorul S-a răstignit şi pe Adam l-a înviat. De cei peste care eram împărat sunt lipsit, şi pe care i-am înghiţit, puternic fiind, pe toţi i-am vărsat". Deşertat-a mormintele Cel ce a fost răstignit. Slăbit-a puterea morţii. Slavă, Doamne, Crucii Tale şi învierii Tale.

Călin