Iubită măicuţă,
Eu am înţeles, accept şi binecuvântez că sunt un receptor pentru răspunsurile şi informaţiile de care am nevoie. Doar să cer, să fiu pregătită să primesc răspunsuri. Am înţeles, acceptat şi binecuvântat că prin mine se dau informaţii şi sprijin celor în nevoie. Printre care şi soţul şi copilul meu.

M-au încurcat (şi mă mai încurcă încă) să fiu un receptor fidel: încăpăţânarea, ego-ul, trufia, aşteptările pe care le am de la ceilalţi, ataşamentele.

Atâta vreme cât voi lupta să complic totul, cât nu mă voi abandona total acestui flux universal din care fac parte, flux dirijat de Dumnezeu, voi suferii. Doar de acolo îmi vine ce am nevoie.

Ce rol are liberul meu arbitru? Să fugă de păcat, să se roage, să aştepte răspuns, apoi, conştient, lucid, să facă o alegere, să accepte, să binecuvânteze. Să înveţe să tacă, să asculte, să primească şi apoi să dăruiască.

Vreau să trăiesc simplu în adevăr, în iubire, în bucurie sfântă, să fac voia lui Dumnezeu care oricum este peste mine, ce rost are să mă lupt? Aşa obosesc doar. Viaţa e frumoasă, sunt locuri minunate de văzut în ea, există oameni vii, autentici, luminoşi, pe care-i pot întâlni, lucruri bune, utile, frumoase pe care le pot face pentru sufletul meu şi al celor din jurul meu. E păcat să irosim viaţa asta în lupte inutile de orgolii. Dă-mi, Doamne, să le cunosc, să mă pot bucura de ele. Să mă abandonez, să fiu smerită, să mă pot bucura de ele aşa cum sufletul meu are nevoie. Soţul meu este un suflet încorsetat într-un trup care trăieşte după tiparele părinţilor. El a ales să facă aşa. Un suflet bântuit de frici, de temeri, de orgoliu, un suflet agitat, neliniştit, în haos, plin de minciuni, de iubire de arginţi, de lene şi comoditate. Dar este un suflet căruia Dumnezeu vrea ca eu să-i transmit iubirea vindecătoare şi sprijinul Lui spre a-l salva. Iar eu am înţeles şi acceptat acest lucru. Să ofer mângâiere, blândeţe, înţelegere, compasiune, să transmit iubire vindecătoare, binecuvântând mereu Taina Cununiei ce ne leagă.

Dar cum pot face asta fără ca eu să mor pe dinăuntru? Cum să mă păzesc de efectele pe care comportamentul lui le are asupra mea? Pentru că aşa cum Dumnezeu lucrează prin mine, necuratul cred că lucrează şi prin el. Aşa că eu stau în loc, mă pot destabiliza, mă ofilesc. Dar dacă ştiu că am aşa un ajutor alături am mai mult curaj să nu las aceste manifestări să mă afecteze. Să am mereu în gând misiunea ce o am.

Dar oare este obligatoriu ca asta să însemne un blocaj pentru mine?

Aşa m-am trezit astăzi şi m-am rugat Bunului Dumnezeu să-mi dea un răspuns la frământările mele. M-am rugat lui Iisus să mă facă vrednică să primesc şi să desluşesc răspuns, m-am rugat Sfintei Fecioare să mă păzească sub acoperământul ei de gândurile necurate, să mă ajute să desluşesc corect voia Tatălui nostru. M-am rugat îngerului păzitor şi Sfântului Arhanghel Mihail să mă ajute să primesc şi să desluşesc răspunsul. "Cum pot să-mi împlinesc misiunea ce-mi revine, de a fi o legătură între Dumnezeu şi soţul meu, de a ajuta la salvarea sufletului său şi în acelaşi timp să-mi împlinesc şi nevoile mele? Oare Dumnezeu îmi dă voie să mă ocup şi de ele aşa cum simt? Şi multe, multe asemenea nevoi nu le pot împlini aşteptând (că până acum) să le împlinesc alături de soţul meu. Eu am nevoie să trăiesc simplu, în linişte, să las multe latenţe din mine să se întâmple. Pentru că, de zece ani, lângă soţul meu totul e latenţă, amânare, regrete, frustrare. Acum am înţeles de ce, vreau să depăşesc faza asta. Dar pot oare trăi vieţi paralele? Doamne, mi-ai arătat misiunea ce o am faţă de familia mea, o accept şi o binecuvântez. Doamne, vezi şi nevoia mea, dă-mi să văd cum să o împlinesc fără să mă depărtez de misiunea Ta? Cum să fac?"

Măicuţă, am mare nevoie de binecuvântarea, sau nu, a acestor rugi, crezi că e bine aşa? Tu, măicuţă, mă înveţi să mă rog cum se cuvine, să deprind paşii acum la noul început de drum, nu vreau să greşesc.

Cu mult drag şi smerită plecăciune,

Mihaela