Doamne ajută, sărut-mâna. Mă numesc C. Bianca şi am 12 ani şi vreau să vă adresez o întrebare: mie îmi place de un băiat foarte mult şi părinţii şi bunicii nu mă sprijină. Ce ar trebui să fac?
Bianca
Doamne ajută, sărut-mâna. Mă numesc C. Bianca şi am 12 ani şi vreau să vă adresez o întrebare: mie îmi place de un băiat foarte mult şi părinţii şi bunicii nu mă sprijină. Ce ar trebui să fac?
Bianca
Puiuţ mic,
Ce ar trebui să faci este să te întrebi ce nu sprijină ei şi ce ai dori tu să sprijine. E un lucru firesc şi Dumnezeu nu se supără dacă unei fetiţe de 12 ani îi place de un băiat dacă asta nu presupune gesturi şi fapte care sunt păcate. E bineplăcută şi părinţilor şi lui Dumnezeu o prietenie dintre un băiat şi o fată dacă e potrivită vârstei lor. Dar ce presupune lucrul aceasta? În primul rând să-I arăţi lui Dumnezeu cât îţi e de drag, rugându-te mereu şi pentru tine şi pentru el. Apoi, să gândeşti şi să faci numai ceea ce nu e păcat sau urât, iar pe celelalte să le respingi. Să nu te ruşinezi că-ţi vin în minte, dar să le respingi de dragul de a fi bineplăcută şi lui Dumnezeu şi părinţilor tăi. În felul acesta vei fi fericită toată viaţa ta. De asemenea, să-L rogi pe Domnul să te ajute să înţelegi şi ce vor părinţii tăi să-ţi spună de fapt când nu te sprijină ca să fii prietenă cu acest băiat. Să ţii cont şi de faptul că pe lumea asta nimeni nu te iubeşte mai mult ca ei.
Apoi, din întrebarea ta, eu nu-mi dau seama dacă şi lui îi place de tine sau nu. Dacă da, să te rogi ca Domnul să vă înveţe cum să vă bucuraţi de prietenia voastră ca nişte copii iubiţi ai lui Dumnezeu şi nu în duhul stricăciunii care este astăzi în lume. Dacă lui însă nu-i place de tine, tu să te rogi ca Dumnezeu să te elibereze de gândul la el şi să nu-l mai urmăreşti decât cu rugăciunea. Va fi o lecţie grea, dar foarte folositoare pentru toată viaţa ta, aceea de a respecta libertatea celorlalţi şi a nu le pretinde sentimente pe care nu le au!
Ştii, Bianca, e greu să fii om şi puţini oameni reuşesc cu adevărat. E greu pentru că e nevoie să ne sacrificăm multe plăceri şi dorinţe ca să fim bine plăcuţi lui Dumnezeu. Numai aşa devenim oameni ca Dumnezeu, adică domni şi doamne, adică stăpâni peste puterile sufletului şi trupului nostru. Altfel vom fi ca nişte mici animăluţe care fac mereu ce le place şi sunt bătute şi alungate de colo-colo de cei care au alte dorinţe şi alte plăceri. Alege acum să faci ce-I place lui Dumnezeu şi vei fi fericită şi aici pe pământ şi în viaţa viitoare în cer.
Îndrăzneşte, Bianca şi bucură-te de viaţa ta, dar de mână mereu cu Domnul, întrebându-L mereu ce şi cum să faci şi ai să vezi că El nu te va lăsa fără răspuns aducător de mângâiere.
Cu dragoste şi încredere,
M. Siluana