Am ascultat cuvintele dumneavoastră de la Radio Logos de curând şi m-au liniştit. Mi-au amintit de casă, de vremea în care şi eu abia începeam drumul în Biserică acum cinci ani şi de belşugul de har şi bucurie pe care le aveam pe atunci. Acum sunt la doctorat în Franţa şi cumva izolată de ortodoxie şi de felul aşezat de la noi din ţară. Mi-este greu să văd şi să lucrez zi de zi cu oameni atei, în sensul că ajung fără să-mi dau seama să mă organizez şi să judec şi eu ca ei, adică uitând acel "Doamne " la orice gând pe care-l am. Vă rog să mă pomeniţi împreună cu cei dragi ai mei: Dan, Doina (părinţii) şi Rodica şi părintele Dimitrie (părintele meu duhovnic din ţară) şi părintele Timotei (părintele duhovnic de aici din Franţa). Vreau foarte mult să nu mai am atâta încredere în mine şi deja simt că lumea de aici din Occident începe să mă schimbe în rău; de fapt să îmi răscolească toate relele porniri, să mi le încurajeze, să le considere ca folositoare ca să pot răzbi la lucrul pe care îl am de făcut aici. Vă rog mult să mă pomeniţi; încep să obosesc de atâtea încercări şi să revin la omul cel vechi! Să nu-mi fie asta! Mă rog şi eu pentru dumneavoastră. Doamne ajută!
Cristina