Ce ai trăit tu, în perioada marilor decepţii, a fost, de fapt, o invitaţie la viaţa cea adevărată. Tu, ca şi mine şi ca mulţi copii ai acestor vremuri, ai apărut pe lume şi ai crescut fără nici un fel de îndrumare şi luminare privind adevărul despre viaţă. Ai crescut şi ai fost crescută în concepţia că viaţa este o chestiune individuală, şi că, pentru a fi fericiţi, avem nevoie de condiţii care să ne asigure confortul lăuntric născut din satisfacerea imediată a nevoilor şi dorinţelor noastre. Barometrul acestui confort fiind, evident, plăcerea. Aşa că nu e de mirare că printre primele experienţe de viaţă, dezamăgirea este cea mai puternică. Desigur ea apare numai din caza unei amăgiri anterioare, după cum ne arată şi numele ei. Şi doare. Doare tare şi mult. Şi asta e şansa noastră. Această cumplită durere ne poate trezi la realitate şi ne poate orienta pe calea ieşirii din iadul amăgirilor. În aceste momente, dacă suntem atenţi, Dumnezeu ne scoate în cale "oamenii Lui", oameni potriviţi pentru a ne îndruma pe noua cale. Aceşti oameni ne duc la Biserică sau ne deschid ochii în privinţa Ei! În Biserică primim învăţătura şi puterea de a ne alipi de Viaţa cea adevărată, Care este Dumnezeu, şi tot acolo primim şi îndrăzneala de-a nu ne mai amăgi.

Iată, acum, tu m-ai întâlnit pe mine, pe calea aceasta virtuală şi, dacă vrei, poţi profita din plin de ea. Dacă ai spus Da, te aştept să facem împreună seminarul "Să ne vindecăm iertând" şi să aflăm împreună răspunsul la întrebările tale.

Deocamdată nu-ţi pot spune decât atât: în lume sau în mănăstire, vei găsi doar ce ascunzi în tine. Tot ce nu-ţi place la tine şi încerci să negi, se răsfrânge pe cei din jur şi te răneşte din afară. NU ai decât o ieşire: să te asumi pe tine aşa cum eşti şi să înfrunţi lumea aşa cum este. Nici tu şi nici lumea nu sunteţi doar "ce vezi tu" acum! Dumnezeu e în tine şi în această lume ca să te înveţe fericirea şi bucuria Lui!

Curaj!

Cu drag şi respect,
M. Siluana