Chinul tău ne dovedeşte că nu reuşeşti să trăieşti conform dorinţei autentice a inimii tale. Cred că e momentul să te opreşti şi să-ţi asculţi inima. Să vezi ce doreşte ea. Dacă e adevărat că doreşte pace şi odihnă sufletească, atunci eşti pe calea cea bună. Va trebui numai să faci ceea ce îţi slujeşte acest scop. Dacă îţi vei nota pe o foaie de hârtie scopul vieţii tale şi apoi, activităţile şi gândurile din timpul unei zile, vei descoperi cu uimire, că faci şi gândeşti mai mult ce îţi surpă sau otrăveşte viaţa, decât ceea ce o luminează şi o bucură. Toţi facem asta. De ce? Pentru că sufletul nostru e bolnav şi dezorientat. Te poţi opri Copil iubit şi, cunoscându-ţi rănile sufletului, să le îngrijeşti cu mila lui Dumnezeu şi să înveţi bucuria de la capăt. Te rog, fă un prim pas acum încercând să nu mai asculţi, să nu mai primeşti nici un gând care te zăpăceşte. Gândurile sunt vehicule pentru duhuri şi cele rele sunt foarte pricepute în a ne parazita viaţa. În locul gândului rău să pui o Binecuvântare pentru Domnul.

Apoi să accepţi realitatea aşa cum este. Revolta împotriva ei nu o schimbă şi nici noi nu o ducem mai bine. Singura soluţie e să o acceptam aşa cum este şi să o înfruntăm cu harul pe care ni-l dă Dumnezeu pentru a fi fericiţi în ea. Pacea şi odihna şi bucuria sunt daruri ale Duhului Sfânt şi nu amenajări ale realităţii înconjurătoare. Domnul cel alungat în afara acestei lumi vine acum şi oferă darurile Sale înlăuntrul celor care Îl primesc şi se unesc cu El în Sfânta lui Biserică. De noi, de fiecare în parte depinde dacă mergem la El ca să ne odihnească.

Încearcă asta, copil iubit, şi vei ieşi din coşmarul în care te zbaţi, hai să căutăm cu "onestitate" mai întâi Împărăţia cerurilor şi vom primi tot ce mai doreşte inima noastră însetată de iubire şi frumuseţe.

Cu dragoste şi încredere,

M. Siluana