Abia azi am citit răspunsul dumneavoastră, în care spuneaţi că Dumnezeu nu-mi îndeplineşte rugăminţile pentru că fie sunt axate pe plăceri, fie sunt împotriva voii altei persoane, fie eu sunt egoistă! Şi aş vrea să răspund şi eu acestor afirmaţii. Într-adevăr sunt egoistă, dar şi alte persoane şi-au dorit lucruri numai pentru ele - aceleaşi - deci egoiste şi Dumnezeu le-a ajutat cu carul. Când eu îmi doresc acelaşi lucru, Dumnezeu aplică dubla măsură: dintr-o dată dorinţele mele devin egoiste, în timp ce ale altora nu mai sunt egoiste. Dorinţele mele nu sunt împotriva voii nimănui, în al doilea rând, şi nu cred că sunt axate pe plăceri. Am să vă spun şi ce-mi doresc, de fapt: în primul rând mi-am dorit ca Dumnezeu să ţină la mine, chiar dacă eu sunt departe de perfecţiune; în al doilea rând am vrut să mă ajute în viaţă: pe plan profesional (să-mi fac treaba bine, să avansez în timp), pe plan spiritual (să avem o relaţie mai bună); pe plan educaţional - să învăţ bine, eventual să reuşesc la examenul în magistratură. Şi nu în ultimul rând, mi-am dorit foarte mult pe cineva alături, care să fie liniştit, cu bun simt şi să avem un viitor împreună. Nu văd ce e rău în asta. Pentru că nu voiam aşa, azi unul, mâine altul, ci pe cineva cu care să mă înţeleg bine şi, repet, să avem un viitor împreună.
Eu, ca persoană, nu contez înaintea Lui deloc; rugăminţile mele nu înseamnă nimic, parcă nici nu exist pentru El. Şi parcă toată lumea e mai importantă înaintea Lui decât mine. E adevărat că dorinţele mele sunt poate banale, dar pentru mine sunt importante. Oricum eu nu voiam doar să-mi dea lucrurile astea şi gata, ci voiam să-mi fie alături în general, în viaţă, să pot conta pe sprijinul Său oricând, nu numai material, ci şi, de exemplu, în îndrumare. Şi aş fi vrut să ţină la mine; relaţia mea cu El să nu mai fie aşa proastă cum e acum. Eu mă rog Lui, El îmi ignoră rugăciunile, după care eu ajung la sentimente negative faţă de El. Asta nu e relaţie cu Dumnezeu, asta e bătaie de joc. Iar eu, sincer, am ajuns la deznădejde, cred că toată viaţa lucrurile vor merge în halul ăsta şi nimic nu se va îndrepta. Cât despre harul Său pe care mi l-a dat pentru a trece peste probleme, aşa cum aţi spus dumneavoastră, nu cred că îl am, de fapt, sau nu-mi foloseşte la nimic. Eu am nevoie de ajutorul Lui concret, direct, tocmai pentru că pe unele obstacole nu le pot depăşi singură, de exemplu în plan personal.

Tot dumneavoastră aţi spus că dacă Dumnezeu mă lasă într-un necaz, e pentru că mi-l fac singur, nu iubesc sau nu iert sau pur şi simplu pentru că nu fac ce trebuie ca să ies din el. Aş dori să răspund şi la o parte din aceste afirmaţii, pentru că la restul am răspuns în celălalt mesaj.

În legătură cu iubirea, eu ţin la anumite persoane, însă recunosc că nu pot să iubesc pe toată lumea, mai ales pe nesimţiţi sau descreieraţi, şi nici nu văd la ce mi-ar folosi să-i iubesc?? Nu văd finalitate şi, oricum, nu am să pot niciodată lucrul ăsta. Cel de sus ştie acest lucru, l-am recunoscut înaintea Lui; nu văd de ce mi-ar cere ceva cu neputinţă din partea mea; totodată nu văd legătura dintre această "incapacitate" a mea şi lipsa Lui de sprijin. Credeţi că alţii care au fost ajutaţi erau capabili să iubească necondiţionat?? Eu nu cred aşa ceva; poate unii dintre ei da, dar nu toţi. Iar pe Dumnezeu cum să-L iubesc, când El mă ignoră??? Iar eu nu-l cunosc, nu ştiu cum e El! O singură dată am simţit ceva pentru El cu adevărat şi chiar mi-a părut rău pentru că făcusem ceva rău înaintea Lui. Acum câţiva ani chiar mi-a părut rău faţă de El la un moment dat. Atunci am simţit cu adevărat anumite lucruri faţă de El; de-atunci s-a ales praful între timp în legătură cu iertarea e adevărat că nu pot trece cu vederea anumite lucruri din partea altora. Însă tot nu văd legătura cu faptul că El nu-mi îndeplineşte rugăciunile. Faptul că el îmi ignoră rugăminţile nu mă va determina să-i iert pe alţii, ci nu va face decât să mă îndepărteze de El definitiv!!! Mai bine ar încerca să mă ajute şi să mai lase să treacă ceva timp astfel încât să mă vindec de aceste resentimente. Pur şi simplu, acum v-am spus prin indiferenţa asta faţă de mine nu va reuşi decât să mă îndepărteze de El pentru totdeauna şi să am resentimente faţă de El, în nici un caz nu mă va determina să trec cu vederea comportamentul altora faţă de mine.

Monica