Măicuţă dragă,
Binecuvântaţi!
Vă mulţumesc pentru grija ce mi-o arătaţi şi mi-o dăruiţi necondiţionat. Mulţumesc lui Lucian pentru concreteţea şi acurateţea mesajului trimis. M-a luminat! Nu a fost numai atacul gândurilor (cu scenariile şi cu interpretările), ci şi o incorectă abordare a sesiunii a şaptea. Mai exact, m-am dumirit acum, unde era exerciţiul iertării. Nu am luat traumele pe care le-am scos din adâncuri şi nu le-am tratat binecuvântându-le şi iertându-le pe fiecare în parte. Aş putea zice oare că le-am negat, ori că le-am ocolit, fiind legate de persoane din lumea mea specială? Mergeam în altă direcţie... Aş vrea să mai spun că vârtejurile de gânduri care mă panicau nu sunt neapărat consistente, ci sunt doar atât de puternice încât îmi slăbesc voinţa parazitând-o, reuşind de multe ori chiar s-o anuleze. Pur şi simplu se pun de-a curmezişul şi nu mai pot face nimic. Fricile mele sunt fără temei, dar aproape că leşin din pricina lor. V-am întrebat într-un mesaj "de ce mai are putere vrăjmaşul asupra unui fiu al Bisericii (gândindu-mă la un prieten care trece printr-o încercare)", şi mi-aţi răspuns: "are putere asupra mecanismelor fiziologice care s-au format cât am fost sub puterea lui". Doamne, slavă Ţie pentru că ne lămureşti prin slujitorii Tăi!
Măicuţă, nu am decât o singură temere. Poate că scrisoarea mea nu trebuia expusă pe site ca să dea idei de interpretare. Eu sunt un caz. Sesiunea a şaptea face o bună lucrare cu alţi omuleţi care înţeleg numaidecât despre ce este vorba. Însă am atâta încredere în decizia voastră încât nu mai contează judecata aceasta.
Cu recunoştinţă pentru dragoste şi grijă, vă îmbrăţişez,
V.
Măicuţă, libertatea noastră este limitată şi de ignoranţa noastră!
Draga mea copilă
Mulţumesc pentru mesaj, mulţumesc pentru luminare şi mulţumesc pentru grija ta. Eu m-am rugat înainte de a lua această hotărâre şi am făcut-o cu inima deschisă în faţa judecăţii lui Dumnezeu. Copila mea iubită, lucrarea poruncii iubirii prin iertare este lucrarea lui Dumnezeu împreună cu sufletul celui care vrea să iasă din logica violenţei ucigaşe în care am fost aruncaţi prin neascultarea de El. E lucrarea Lui, în Biserica Lui, cu Duhul Lui! Lui trebuie să-I arătăm toate temerile şi toate îndoielile şi toate durerile şi să ne încredinţăm Lui! Cei cu care lucrăm trebuie să vadă că nu avem nimic de ascuns, că nu căutăm slava noastră, dar şi că nu făgăduim uşurare şi vindecare miraculoasă prin cine ştie ce manipulare a harului şi milostivirii lui Dumnezeu! Ne oferim judecăţii Lui şi credem că numai şi numai El în Sfânta Lui Biserică este Vindecătorul trupurilor şi al sufletelor noastre.
Aşa să ne ajute Dumnezeu!
Da, libertatea noastră e îngrădită de ignoranţă şi înăbuşită, pur şi simplu, de convingerea că suntem înţelepţi în ea!
Şi, să ştii Om iubit, că vrăjmaşul lucrează numai prin rănile păcatului, al nostru şi al celor care ne fac rău, dacă fugim de crucea iubirii jertfelnice şi a iertării, singura poartă de intrare în Bucuria ce nu se va lua de la noi!
Îţi mulţumesc, Copila mea, şi te îmbrăţişez cu drag şi înţelegere,
M. Siluana