V-am urmat îndemnul de a vă pune la curent cu ce mi s-a mai întâmplat şi as vrea să vă împărtăşesc din bucuria mea!

Referitor la băiatul la care am ţinut, am avut şi am (dar într-o măsură mai mică, probabil Domnul vrea să lucrez mai mult la mine) o binecuvântată stare de dulceaţă şi bucurie. Băiatul respectiv vorbeşte acum cu o altă fată, care e tot credincioasă şi e mai aproape de el. E şi colegă cu el şi stau şi în oraşe apropiate. E de o bucurie afară de raţiune ce simt! În alte condiţii aş fi fost geloasă dar acum nu! Mă bucur pentru că ştiu că o să îi fie bine cu ea! Recunosc că am avut o perioadă de câteva zile când m-am frământat şi mă tot rugam Maicii Domnului: "vai, ce mă fac?, cum o să reacţionez când o să îi văd?, ce fac cu tot ce simt pentru el?". Vreau să vă spun că primele zile după ce mi-am pus gândurile şi sentimentele în faţa Domnului simţeam dorinţa de a fi cu el, dar Domnul m-a ajutat să îmi dau seama că era dorinţa unui copil răsfăţat care vrea lucrurile de-a gata şi astfel mi-a fost mai uşor să o controlez. Apoi mă rugam Maicii Domnului să cresc, să nu mai stric totul ca o egoistă ce sunt. Au urmat nişte zile în care simţeam aşa o bucurie şi aşa o dulceaţă ori de câte ori mă gândeam la ce s-a întâmplat încât nu mai simţeam şi nici nu mai simt nevoia să îl caut şi nici să fiu cu el. M-am hotărât să mă las mai mult în voia Domnului şi în lucrarea Sa şi să nu mă mai agit ci să îmi văd liniştită de ale mele. Acum iar s-a retras un pic starea de har şi un pic iar din tendinţa mea a revenit dar nădăjduiesc cu ajutorul Maicii Domnului să fiu fetiţă cuminte!

Să ne pomeniţi şi dumneavoastră la rugăciuni, vă rog!

Spor şi bucurii în toate să aveţi! Şi binecuvântarea Domnului cu dumneavoastră!

Cu drag şi nădejde,

R.