Dacă ai ştii cum au început să se învârtă rotiţele din mintea mea după citirea mesajului tău!!!! De ce oare? Pentru că văd în tine o părticică şi din mine, doar că eu sunt mai laşă şi-mi este greu să mă arăt aşa cum sunt. Mâine este ultima zi pentru înscrierea la licenţă şi depunerea lucrărilor, iar eu mai am de scris un capitol, concluziile, de aranjat lucrarea în pagină, de modificat pe ici pe colo la partea teoretică şi... să mai continui oare? Am avut două restanţe acum, în ultimul an, şi lenea de care vorbeşti parcă ar fi aceeaşi cu care mă întovărăşesc şi eu. Şi ce bine că poţi să vorbeşti despre toate lucrurile astea. Ce faci tu când se apropie de tine majestatea sa Lenea? O iei în braţe şi valsaţi împreună. Şi cred că eşti de acord cu mine că... e tare plăcut. Dar cât ţine asta Alexe? Cât ţine plăcerea? Până se consumă actul sexual! Câteva secunde, uneori. Alteori, până la jumătatea filmului sau poate chiar până la sfârşit; cel mult o oră şi jumătate, dacă nu te scârbeşti după primul orgasm, aşa-i? Apoi, ce urmează? Linişte şi bucurie? Somn uşor şi odihnă? Mulţumire? Da de unde! Departe sunt toate astea... urmează furie, supărare, frustrare, nemulţumire, ruşine, lacrimi de durere, ură. Toate astea şi multe altele, le simţi în fiecare celulă, în fiecare por al fiinţei tale. Toată ura ta e îndreptată spre tine. Eşti supărat pe mama sau mătuşa? N-aş zice, eşti supărat pe tine! Te răzbuni pe ele pentru că "te pun la colţ", te fac "dement" şi nu te înţeleg? Nu cred, te răzbuni pe tine! Iar dovada în acest sens este suferinţa ta, durerea ta dincolo de cuvinte şi neputinţa de a înţelege "de ce". La întrebarea "de ce" răspunsul nu-l găsim, iar dacă-l vom primi vreodată, va fi sub altă formă.

De ce suferim şi de ce e nedreptate? Printre altele şi pentru că viaţa e o aventură, este Aventura. Chesterton: "Aventură nu-i să te urci pe un yacht supra elegant şi să faci înconjurul lumii; aventură (şi romantism) este să-ţi rodeşti viaţa care ţi-a picat acolo unde te-ai născut din întâmplare şi-n condiţiile date. Asta e tot ce poate fi mai legat de primejdii, de neprevăzut şi de Mister." N. Steinhardt, Jurnalul Fericirii.

Înţelegi ceva din tot ce scriu? Dacă nu înţelegi să ştii că asta se datorează faptului că poate scriu mai mult despre mine decât despre tine!

Maica spune că ai de ales: poţi să te înfurii pe ea şi să te afunzi în deznădejde ca să poţi privi fără reproş "filmele acelea". Nu Măicuţă, nu se înfurie pe dumneavoastră, se înfurie pe el şi pe tot ce nu poate să sufere la el! Iar privitul este departe de a fi "fără reproş". O fi fost cândva fără reproş, înainte de a face cunoştinţă cu Domnul, înainte de a se spovedi, înainte de a vă cunoaşte pe dumneavoastră!

Acum, când ai văzut că există şi altceva "handicapul fizic şi psihic" este simţit cu o intensitate mult mai mare. Iar un om care gândeşte despre sine că este "spurcat" şi nevrednic să fie ascultat de Domnul, nu mai poate să "privească fără reproş".

Tot departe de tine sunt, Alexe? Dacă da, înseamnă că iar vorbesc despre mine. Vorbesc despre mine. O parte din mine, cea care am fost şi care încă mai este în mine, dar care a învăţat, pe propria-i piele, că "victimizarea şi văicăreala" în loc să-i scoată capul din pământ, mai mult îl afundă! Iar când spun "învăţat" înseamnă mai degrabă "ascultat", fără să înţeleg, de cele mai multe ori. Ascultat, acceptat, probat!

Alcool şi pornografie!

Le-am probat şi eu, pe amândouă. Am crezut că ele mă ajută să trăiesc. Şi trăiam... plăcerea de moment, apoi urma coşmarul. Vieţi paralele, ziua şi noaptea. Plăcerea şi durerea! Şi greu m-am desprins de plăcere! Acum aproape se-mplineşte anul de la ultima mea experienţă sexuală cu mine însămi! Atunci mi-a fost atât de scârbă de mine, încât toată plăcerea orgasmului a pierit într-o clipă! Încă îmi este ruşine, Alexe şi mi-e tare greu uneori să-i privesc pe ceilalţi. Parcă privesc în oglindă şi văd toată spurcăciunea, cum spui tu. Dar învăţ să-mi accept trecutul sau exersez "acceptarea", nici nu prea am alternative, nu-i aşa? De schimbat nu pot schimba nimic din ce-am trăit, din ce-am făcut. Pot însă să trăiesc altfel prezentul! Într-adevăr, nimeni nu poate face în locul meu ceea ce numai eu pot să fac aşa cum nimeni nu poate face în locul tău ceea ce numai tu poţi să faci. Întoarce-te la Părintele tău! poate deja ai făcut asta - şi îngenunchează în faţa Domnului! Vorbeşte cu El! Îndrăzneşte, cum spune Măicuţa! Întreabă. Cere. Bate. Îndrăzneşte. Nu te teme. Nu te spăimânta. Stăruie. Năvăleşte. Fii treaz. Fii întreg la minte! Dacă eu am putut, POŢI şi TU! Dacă VREI să FII VIU!

Acum mă întorc la lucrarea mea pe care o voi termina în noaptea asta! În noaptea asta voi birui lenea, iar de mâine, lupta începe iar şi iar, şi iar!

Ce frumos e apusul în această seară! Într-un cartier din Bucureşti, privesc un apus superb de soare... Privesc soarele cum luminează în acelaşi fel şi blocurile gri, murdare şi deloc plăcute la vedere şi câmpiile roditoare şi munţii înalţi şi râurile limpezi. Aceeaşi iubire a Domnului, pentru fiecare om! Binecuvântat fii Doamne! Binecuvântat fii Alexe! Binecuvântate fiţi Măicuţe şi Surori!

Sărut mâna, Măicuţă; folosiţi mesajul, dacă ajută pe cineva.

Elena