Măicuţă iubită,
Am citit sesiunea a cincea a Seminarului şi, pentru un timp, îmi voi lua, cu îngăduinţa dumneavoastră, un scurt răgaz de rugăciune (deşi ştiu că aceste rugăciuni mă vor însoţi pentru mult timp, poate pentru tot restul vieţii mele).
Draga mea Măicuţă, mă iertaţi că nu am cuvinte potrivite pentru încercarea prin care treceţi (desfiinţarea Centrului). În sufletul meu, eu am convingerea că totul se va face după Voia Domnului. Doar de la dumneavoastră am învăţat că toate au un rost. Noi vă însoţim cu rugăciunile noastre. Fiţi binecuvântată, Măicuţă, împreună cu toată familia Centrului şi a mănăstirii, fie binecuvântaţi şi cei ce v-au pricinuit această întristare, fie binecuvântaţi şi toţi cei ce încearcă să-şi vindece sufletele prin Harul Domnului şi sub îndrumarea dumneavoastră.
Noi avem nevoie de lucrarea dumneavoastră, Măicuţă, indiferent ce forme organizatorice sunteţi forţată să adoptaţi, şi ne rugăm Domnului să nu ne lase fără sprijinul acesta preţios.
Cu sărutări de mâini,
Miruna
Mulţumesc, Miruna mea iubită!
Toate câte se întâmplă, sunt spre folosul celor care-L iubesc pe Dumnezeu" spune Sfântul apostol Pavel. Şi eu, Miruna mea, cu uluitoarea şi total gratuita Lui milă, Îl iubesc. Şi iubirea Lui vine mereu şi mereu şi mă mângâie prin voi, cei care mă credeţi că El este Dumnezeu-Iubire vindecătoare şi sfințitoare.
Iată, tu eşti unul din minunatele daruri pe care mi le-a făcut Dumnezeu! Tu eşti un semn viu al iubirii lui Dumnezeu şi a prezenţei Lui lucrătoare în cei care se îndură să-L primească şi să creadă în Numele Lui. Şi eu te iubesc, vă iubesc şi nimic şi nimeni nu mai poate despărţi ce a unit Dumnezeu. El a rânduit să ne întâlnim şi să ascultaţi îndemnul Lui prin mine, netrebnica, dar iubita lui slugă.
Mergi mai departe cu Seminarul, copil iubit, şi ai grijă să iubeşti copilul atât de abuzat din tine şi să-i dovedeşti, încet, încet, că nu are nevoie să fie răzbunat, ci doar mângâiat de Mângâietorul Dumnezeu, Care a suferit împreună cu el tot chinul. Binecuvântează pe Miruna noastră mică, mică, mică şi ai grijă de Miruna noastră ceva mai mare!
Bucurie sfântă şi curaj duhovnicesc!
Maica voastră Siluana.
Da, a voastră, pentru că tunderea în monahism m-a făcut monahie, dar "maică" nu sunt decât pentru cei care mă strigaţi aşa, de la măicuţele şi surorile din familia mea de la mănăstire, până la voi, cei ce mă onoraţi cu acest nume. E numai şi numai lucrarea voastră. Îmi amintesc cum, acum câţiva ani, când am început să vă răspund la întrebări, semnam numai "Siluana". Nu putem să spun altfel. Suna a lemn. Apoi am pus, la observaţiile celor din jurul meu, un "M", rugând pe Domnul să adauge literele necesare pentru fiecare sufleţel în parte. E loc şi pentru "Mincinoaso!", şi pentru "Maică"! Domnul va arăta la Marea Judecată adevărul gol goluţ şi aştept asta cu frică şi cutremur. Dar am nădejde numai şi numai în mila Lui şi în rugăciunile voastre şi ale Sfintei mele Biserici.
Cu dragoste şi recunoştinţă,
M. Siluana