Măicuţă Siluana,
Încep prin a vă mulţumi că sunteţi atât de bună cu mine, aprecierile dumneavoastră (la fel ca cearta, de fapt, deşi nu prea m-aţi certat) mă fac să mă simt un om în rândul lumii, pentru că eu nu mă simţeam aşa. Nu ştiu ce mă simţeam, dar nu mă simţeam în rândul lumii, ca să nu mai spun că şi lumea îmi părea mult mai rea, nici lumea nu era în rândul meu, cum ar veni. Şi mă gândeam că, de fapt, eu merit clar tot ce mi s-a întâmplat, Dumnezeu chiar mi-a făcut bine, lăsând ca toate astea să se întâmple. Nu sunt falsă când spun asta, mi-amintesc numai cam cum eram eu când m-am căsătorit, eram cumva extrem de naivă, de copilăroasă, cumva superficială, credeam că lumea o să-mi stea la picioare... nu am reuşit prea bine descrierea mea, în orice caz aveam nevoie de lovituri ca să mă maturizez. Cred că nu m-aş fi maturizat niciodată dacă mă căsătoream cu un soţ bun şi tolerant. Şi cred că nu aş fi ajuns să-L caut pe Dumnezeu, şi mă înfior când mă gândesc la asta. Şi acum când sunt rănită sufăr, dar imediat îmi aduc aminte că încă am nevoie să fiu trasă cumva de mânecă, şi atunci suferinţa se micşorează.

Referitor la faptul că am început să mă simt în casa mea, mă străduiesc permanent să îmbunătăţesc asta. Mai am momente de panică, momente când mi-este frică să umblu prea mult, şi îmi vine să renunţ la a face ceva, decât să enervez cumva, dar îmi aduc aminte la timp că asta nu e normal şi atunci mă rog şi plec cu curaj unde am treabă, ba chiar îmi şi fac de lucru, pentru a-i dezobișnui complet cu ce a fost până acum. Şi în general caut să mă mişc cât mai mult, caut să mă obişnuiesc chiar şi pe mine cu asta, acum îmi dau seama că eu nu făceam multe lucruri în casă de frică, de ajunsesem să cred chiar eu că sunt comodă. Dar nu era aşa, eu sunt o fire energică, nu ştiu cum de nu mi-am dat seama că nu este în firea mea să stau nemişcată ore întregi, cred că în subconştient ştiam, nici nu-mi mai dau seama.

Acum să văd cum o să schimb lucrurile şi cu ieşitul din casă, pentru că din casă, în afară de biserică, nu plec singură niciunde, cel mult până la alimentară, care este foarte aproape, dar şi asta foarte rar. Soţul meu zice că nu mă opreşte, dar ştiţi dumneavoastră cum sunt lucrurile astea. În primul rând, nu am motiv să plec, are grijă să mergem des la un magazin mare şi la piaţă şi să cumpărăm tot ce trebuie, iar cele necesare zilnic le cumpără el, pentru că el se ocupă de mama lui cu mâncarea, ştiţi problema. Şi dacă mai am pretext o carte sau orice altceva decât mâncarea (care este preocuparea de bază a lor), atunci vine şi el, că zice că şi el are chef să iasă, şi pe urmă zice că e păcat să merg pe jos (eu nu am carnet). Deşi mereu îi spun că mie îmi place să merg pe jos, dacă insist că vreau pe jos, atunci vine şi el pe jos. Aşa că eu nu am cum să fac să ies şi singură. Nu că aş vrea să ies neapărat singură, deşi şi asta vreau, am senzaţia de sufocare câteodată, dar mai ales vreau să ştiu că pot pleca, că mă pot mişca liberă. Acum mă las şi cu asta în voia Domnului, ştiu că El mă ascultă. Eu mă gândesc că toate astea se întâmplă acum şi pentru că şi soţul meu are nevoie de lovituri, aşa cum aţi spus dumneavoastră, şi în el zace ceva, deşi tare greu se vede, mai ales că fiind rău nesincer, niciodată nu ştii cum stau lucrurile cu el, îi este atât de uşor să se prefacă şi, deşi îl cunosc de peste 30 de ani, şi acum mă păcăleşte de destule ori. Pe ceilalţi nu mai spun, îi învârteşte pe degete extrem de uşor, în acelaşi timp, se foloseşte foarte bine şi de o tactică a intimidării.

Sunt atât de fericită că v-am întâlnit, de multe ori mă gândesc ce se întâmpla cu mine dacă nu vă găseam şi dacă nu îndrăzneam să vă scriu. Nu ştiu dacă v-am spus, dar a durat vreo 5-6 luni până să am curaj să vă scriu, cum sunt eu timidă la extrem. Acum nu mai sunt aşa, mai am de lucrat ceva, dar aproape că mă încadrez în limitele normale. Nici nu aveam curaj să mă uit în ochii oamenilor când vorbeam, nu mă mir că păream destul de ciudată.

Vă rog să mă iertaţi că m-am întins, dar eu am momente rare când pot scrie mai nestingherită, şi profit.

Dumnezeu să vă binecuvânteze!

Cu dragoste şi recunoştinţă,

Steluţa