Haltă spre înăuntru

Versiune tiparTrimite unui prieten
Maria Stan

Dumnezeu încă umblă desculţ
prin amintirile noastre
neştiut impregnate
cu lumina curata
din satul strămoşilor.

Dar sunt pline străzile
de oameni dormind,
dormindu-şi starea de frunză,
dormindu-şi zborul posibil
spre toamna culorilor.

Şi Dumnezeu ne umblă străzile dinăuntru
desculţ şi discret,
legănându-Şi lumina
fără să ne atingă
pereţii uscaţi ai arterelor.

Şi Dumnezeu ne umple
fără zgomot
măruntaiele chinuite,
şi noi ne ardem în afară,
târându-ne singurătatea,
nesecată,
prin toate unghiurile lumii.