Au mai rămas doar clopotele,
năvoadele au strecurat
până şi ultimele răsuflări
ale celor mai adânci oseminte
îngropate-n pumnii strânşi,
împietriţi în puhave dezmierdări
şi alintări nesimţitoare de primejdii

Au mai rămas doar clopotele,
nădejdea e tulbure şi confuză
de gustul nicicum al amânării calme
a mâinelui nepământesc

Au mai rămas doar clopotele
în imediatul spaţiu al mişcării,
privirea include doar sensuri fosforescente,
iar clopotele nu mai uimesc auzul
şi răzbat năvoadele tot mai mult,
călătorind
spre un anotimp de vecernie

Încremenita nemiluire
şi-a încrustat venirea
pe uşioarele fiecărei biserici vii
în care
au mai rămas doar clopotele
ce răspândesc amintirea
unui senin de duminică
şi rodnicia unei pescuiri minunate