Doamne, dă-mi pocăință și umilință să-mi plâng păcatele. Dă-mi, Doamne, iubire de aproapele. Doamne, credința mea devine adesea o nevoie bolnăvicioasă de a primi de la Tine ajutor și atât. Sunt tare slab.
Doamne, sunt păcătos. Tu știi că nu Te-am ascultat niciodată. Curățește-mi sufletul. Scoate-mă din întunericul întristării acesteia. Scoate-mă din minciuna aceasta țesută în jurul meu. Lovește, Doamne, cu mila ta, patimile mele și izbăvește-mă. Că nu pot face nimic fără Tine. Maică mult milostivă, Preasfântă Fecioară, necurați sunt ochii mei să privească icoana ta, roagă pe Fiul tău să-mi dăruiască pocăință. Izbăvește-mă, Iisuse Hristoase, Dumnezeule, de mândria asta. Dă-mi să te iubesc și să te cunosc cu credința Ta. Doamne.

Sufletul meu tânjește după Tine, dar nu am lacrimi de umilință. Întărită este inima mea, Doamne. Doamne, cu durere Te cheamă mâinile și buzele mele. Mântuitorule, ai murit pentru păcatul acesta pe care-l fac acum, în această clipă sunt în păcat, cu rugăciunea mea necurată. Nu sunt nimic fără Tine. Tu m-ai adus până aici, pentru că eu am risipit darurile Tale. Sunt legat, Doamne, cu legături de păcat și ură împotriva aproapelui meu care este icoana vie a Ta. Sunt atât de obosit, și nu este odihnă decât în Tine, iar eu am căzut în afara Trupului Tău celui viu. Nu mă pregătesc, Doamne, decât pentru un alt păcat, căci nu văd mai departe de o clipă. Iar alegerile mele către iad mă apropie, când nu chem numele Tău. Sufletul meu este atât de trist, când nu ești lângă mine, și știu că mereu ești aici, dar grosimea asta întărită a păcatului nu mă lasă să-Ți aud glasul. Tu m-ai făcut și m-ai zidit și împreună cu Adam am căzut și neascultarea m-a trimis în sălbăticie și în alungare. Sunt Cain, Doamne, mâna mea a ucis pe fratele meu în fiecare zi. Cu neiubire am păcătuit. Doamne. Unde sunt? Unde este sufletul meu, căci la mare depărtare și adâncime de Tine am alunecat cu bună știință. Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul. Sparge, Doamne, porțile acestui iad și coboară la mine. Căci fără Tine nici măcar unde sunt nu știu. Unde sunt, Doamne? Departe de Tine și de sânul Tău. Doamne, mila ta și nu dreptatea Ta o cer, că de-ar fi să mă judeci acum, ce ar mai rămâne din mine? Lasă-mă să mă agăț de poala hainei Tale. Nu mă scutura. Păstrează vie scânteia asta de credință care pâlpâie. Suflă, Părinte, suflare de viață în nările mele și aprinde focul care arde păcatul fără să mistuie sufletul. Am făcut atâtea păcate că mi-e greu să-mi aduc aminte, și acum le văd și le simt greutatea. Însetat este sufletul meu. Și golul acesta nimic nu-l poate umple decât îmbrățișarea Ta. Am greșit înaintea Ta și a aproapelui meu. Te rog pentru tatăl și mama și sora mea. Ei sunt durerea mea cea mare. Zbaterea aceasta a lor este zbaterea mea. Nu-i pierde, Părinte bun. Dă-le măcar o clipă să cunoască bunătatea Ta, ca apoi să vină înspre Tine. Măcar o clipă. Te-ai milostivit de mine, milostivește-te și de ei. Ai Tăi sunt, copiii Tăi. Și mama, și tata, și sora, și nepoții. Facă-se voia Ta. Nu îndrăznesc. Învață-mă să fac voia Ta. Dimineața, dă-mi să mă trezesc Ție. Ziua, Ție să o dăruiesc și noaptea, Ție să-ți fiu și numai Ție. Înoiește-mi mintea și inima întru dragostea Ta de oameni și numai pentru asta. Ajută-mă să-Ți fiu dar și jertfă în fiecare zi. Nu-mi lăsa zilele tinereții să treacă fără să te cinstesc pe Tine. Trezește-mă, Doamne, că eu singur îmi dorm zilele în lene și tânguire. Învață-mă să-ți slujesc ca unui Dumnezeu adevărat. Doamne, atâta păcat am adus în lume, și eu. Atâta ură. Atâta resentiment și judecată. Doamne, cât de departe sunt. Nu pot singur. Nu pot fără Tine.

Îți mulțumesc, Doamne. Sfânta Ta Înviere o lăudăm și o cinstim. Adâncul inimii mele strigă mereu după Tine. Tu ești un Tată mai mare și ești Tatăl tatălui meu. Al bietului meu tată. Ești Tată a bietei mele mame, care atât de adâncită în suferință, nu mai poate duce povara unui vieți pe care nu a înțeles-o. Și bietei mele surioare îi ești Părinte și Tată al copiilor ei Tu ești cu adevărat. Atâta suferință. Tu, Mângâietorule, coboară mila Ta peste această mlădiță sângerândă a viei Tale. Întoarce-ne la pocăință.

Obosiți de truda gândurilor lumești ne-am deșteptat acum noi, ticăloșii, lăcrimând, că nu avem încotro întinde nădejdile după faptele noastre spre a ne liniști, nefăcând nici un lucru vrednic de mântuire și temându-ne de tăiere ca smochinul neroditor, cădem înaintea ta plângând, Sfântă Paraschevo, și strigăm : miluiește-ne, ca dimpreună cu tine să cântăm lui Dumnezeu cântarea de mântuire : Aliluia !

Un suflet aflat pe Cale