Draga mea Măicuță!
M-a încurajat atât de mult răspunsul dumneavoastră! Învăț acum un nou mod de a fi, în liniște și demnitate, învăț că supunerea excesivă și autovictimizarea, în aceeași măsură ca violența și agresivitatea, sunt măsuri ale fricii, ale unui model de comportament dominat de teamă. Dar dumneavoastră îmi deschideți ochii către Lumină, și, cu Domnul Iisus alături, de cine și de ce mi-ar mai fi teamă? Nu mai am nevoie de ea. Învăț, de asemenea, că Dumnezeu nu este teamă și nici constrângere, nici un împărțitor de sancțiuni. El ne iubește, ne mustră din iubire, ne corectează din iubire, și tot ce trebuie să facem noi este să avem încredere în El, că știe mai bine. Și atunci, în libertate, în conștiința ființei complete care este omul, nu mai pare chiar atât de greu să stai în cameră doar cu tine însuți și cu gândurile tale, și nu mai pare atât de greu să iubești și să ierți.
Vă iubesc!
Copila mea dragă,
Iată, copila mea dragă, de ce S-a făcut Dumnezeu om! Ca să ne învețe modul lui de a fi și să ne dea puterea Lui s-o facem. Eu nu fac decât ce făceau bunicile noastre oarecând: își învățau nepoții să fie oameni ai lui Dumnezeu așa cum fuseseră și ele învățate la vremea lor! Din păcate, materialismul, ateismul, comunismul și toate "-ismele" vremurilor din urmă, au distrus aceste comori ale familiei noastre, bunicile slujitoare ale dreptei-credințe, punând în locul lor "tovarășe" sau, mai nou, "doamne" emancipate, "egale" (cu cine, Doamne?), fără prejudecăți sau la azil... și fără bătrânețe, tinere și adolescentine până la groapă... Iar cele care se încăpățânau să nu se supună modei, erau în pericol să fie batjocorite, arestate sau internate în azile, sau pur și simplu erau nevoite să se ascundă și să trăiască în clandestinitate. Acum lumea liberă se chinuie să le aresteze în fața televizorului cu telenovele sau alte subproduse ale imaginarului omului lepădat de Dumnezeu, oferindu-le din plin posibilitatea să judece "tineretul de astăzi"! Vă rog să-mi iertați duritatea și să nu o luați ca pe o judecată. E un strigăt de durere însoțit de cea mai adâncă plecăciune în fața suferinței acestor bunici maltratate de vrăjmașii omului prin sărmanii "atei"!
Dar să nu deznădăjduim: chipul lui Dumnezeu din om nu moare și acum este vremea ca nepoții să-și crească bunicii și fiii să-și nască părinții în Biserică! Nu vă temeți, copii iubiți, Domnul lucrează prin voi și veți birui. Dar să nu vă temeți să vă afirmați credința și valorile!
Da, copila mea iubită, să înveți în liniște și cu demnitate să fii liberă. A fi creștin nu înseamnă să fii victimă! A fi victimă e păcat, pentru că oferă plăceri la fel de mari ca și postura de călău!
Mulțumesc, Elena mea.
Bucurie sfântă și curaj!
M. Siluana