Dragă Măicuţă,
Sunt aici pentru a da mărturie cum părinţii noştri alcoolici se pot mântui prin rugăciunile noastre, ale copiilor lor.

Mult timp am purtat în inimă o răzvrătire dusă până la respingere a figurii paterne afectată de această boală, a alcoolului, dar niciodată nu l-am părăsit în inima mea. Rugăciunea mea constantă către Domnul suna cam aşa: "Doamne, Te rog, fă Tu ceva să se schimbe, să Te cunoască, să nu se piardă!".

Domnul mi-a răspuns în mod paradoxal, într-un mod pe care nu l-aș fi vrut... boala. Boala crâncenă, dusă până la epuizare fizică, dar care a rodit în sufletul tatălui meu credinţa. El a sperat vindecarea trupească, dar Domnul Cel drag i-a dat-o pe cealaltă, cea pe care unii nu o vedeau chiar atât de importantă, cea care l-a făcut să plece cu icoana Maicii Sfinte la căpătâi. A fost greu și dureros acel drum, dar acum după un an am pacea în suflet când mă rog pentru odihna lui și sper, de fapt cred, că Dumnezeu a rânduit totul aşa din dragoste.

Dragi copii care aveţi părinţi alcoolici, nu încetaţi să vă rugaţi pentru părinţii voştri, atunci când totul pare pierdut și inutil! Bucuria și iubirea care se naşte din lacrimile și suspinele voastre vor topi inima de piatră a celui care a găsit în băutură un surogat al Iubirii adevărate.

Ştiu că fiecare are o experienţă și o cale proprie, dar la fine suntem toţi unu, aşa cum ziceţi, Măicuţă dragă.

Vă mulţumesc și eu pentru ce faceţi pentru noi, mici și mari!

Cu drag, Teodora